Alertă de gradul zero! Accident nuclear la 600 km de Galaţi! Se repetă tragedia de la Cernobîl?

UPTADE 13:32: Momentan nu mai există zboruri deasupra zonei în care a avut loc accidentul nuclear.

Potrivit presei din Ucraina, incidentul a avut loc la reactorul numărul 3, la Zaporizhye NPP. Ministrul Volodymyr Demchyshyn a spus că tragedia se poate repeta oricând. A făcut apel la populaţie să nu intre în panică şi a susţinut că pagubele sunt minore.

Prim-ministrul ucrainean Arseny Yatseniuk a declarat miercuri că a existat un accident la o centrală nucleară din sud-estul Ucrainei, potrivit Reuters. Este cea mai mare centrală din Europa şi ocupă a cincea poziţie din lume. Potrivit prim-ministrului ucrainean, aceasta funcţionează sub capacitatea normală.

Momentan nu mai există zboruri deasupra zonei în care a avut loc accidentul nuclear.

Măsuri de protecţie în cazul accidentelor nucleare

De obicei, la producerea unui accident nuclear, obiectivul trece imediat la starea de urgenţă generală. În localităţile cuprinse în zona afectată de evacuarea de materiale radioactive în exteriorul amplasamentului se introduce "alarma de dezastre". Se fac recomandări populaţiei pentru a se adăposti în locuinte şi luarea măsurilor de protecţie a surselor de apă, alimentelor, grajdurilor, animalelor. Cetăţenii din localităţile alarmate, auzind semnalul de alarmă dată prin sirene sau prin clopote de la biserici trebuie să desfăşoare următoarele activităţi: se deplasează rapid spre locuinţă, îşi asigură rezerva de apă. Îşi pregătesc mijloace improvizate de protecţie pentru aparatul respirator şi pentru întreg corpul. Foarte bune sunt măştile contra gazelor şi costumele de protecţie speciale.

Cum ne-a afectat dezastrul de la Cernobîl

Accidentul nuclear de la Cernobîl a fost un accident major în Centrala Atomoelectrică Cernobîl, situată la aproximativ 600 de kilometri de Bucureşti, pe data de 26 aprilie 1986 la 01:23 noaptea. Acest dezastru este considerat ca fiind cel mai grav accident din istoria energiei nucleare. Un nor de precipitații radioactive s-a îndreptat spre părțile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei și părțile estice ale Americii de Nord.

În afară de cele câteva zeci de victime imediate ale exploziei și expunerii masive a personalului centralei, câteva mii de copii care s-au îmbolnăvit de cancer tiroidian. Incidența cancerului tiroidian a rămas ridicată chiar și în 2013 în anumite regiuni din Rusia, Ucraina și Belarus, la mai bine de două decenii de la accident.

Potrivit estimărilor programului internaţional pentru monitorizarea efectelor accidentului de la Cernobîl asupra sănătăţii (IPHECA), iniţiat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, cantitatea de material radioactiv eliberată în mediu a fost de 200 de ori mai mare decât cea rezultată în urma exploziilor de la Hiroshima şi Nagasaki. S-a estimat că întreaga cantitate de xenon, jumătate din cea de cesiu şi de iod şi 5% din restul elementelor radioactive prezente în reactor au fost aruncate în atmosferă.

În România anului 1986, populaţia a aflat cu întârziere despre ce s-a întâmplat la Cernobîl. La cinci zile de la accident, sovieticii ţineau autorităţile române încă “în ceaţă”. La 30 aprilie, direcţia vântului dinspre Kiev se schimbase brusc şi norul radioactiv care măturase deja nordul continentului european atinsese şi teritoriul românesc. La aproape o săptămână după explozia de la Cernobîl, chiar de “1 Mai Muncitoresc”, Comitetul Politic Executiv al Comitetului Central al PCR s-a întrunit într-o şedinţă de urgenţă pentru a discuta despre efectele catastrofei în România, scria Cotidianul, în 2008, care a publicat în premieră stenograma acelei şedinţe. O întâlnire “epocală” la care Ceauşescu a decis să informeze populaţia din zonele afectate de norul radioactiv doar pe jumătate şi să formeze o comisie de control asupra cazului, condusă de “savantul de renume mondial” Elena Ceauşescu. Însă, între timp, populaţia ieşise la iarbă verde şi petrecuse în natură, profitând de zilele libere de 1 Mai.

După 2 mai, oamenilor le era recomandat "să spele bine fructele şi legumele" sau "să evite ieşirile copiilor în spaţii largi". Ulterior a fost declanşată o campanie în şcoli prin care elevilor li s-a administrat “antidotul” – o doză de iod. Iodul devenise în acele zile un panaceu căutat intens. La farmacii şi policlinici, unde se distribuia gratuit, binecunoscutele cozi nu mai mirau pe nimeni.

Citeşte şi:

• Frigul face ravagii! Zeci de nave au rămas blocate pe Dunăre din cauza vântului puternic