Detalii neştiute de la întâlnirea dintre românul condamnat la moarte în Malaezia şi tatăl lui!
Publicat pe 11.06.2015 la 23:59 Actualizat pe 11.06.2015 la 23:56
Şi-a văzut visul cu ochii după trei ani de aşteptare şi, chiar dacă nu a putut să-l strângă la piept, tatăl românului condamnat la moarte în Malaezia pentru trafic de droguri spune că nu şi-a pierdut speranţa şi va face tot ce ţine de el să-şi salveze singurul fiu de pedeapsa capitală. S-a întors în ţară plin de speranţă şi liniştit că Ionuţ, băiatul lui de numai 23 de ani, are viaţă cât de cât liniştită în penitenciar.
Şi-a văzut visul cu ochii după trei ani de aşteptare şi, chiar dacă nu a putut să-l strângă la piept, tatăl românului condamnat la moarte în Malaezia pentru trafic de droguri spune că nu şi-a pierdut speranţa şi va face tot ce ţine de el să-şi salveze singurul fiu de pedeapsa capitală. S-a întors în ţară plin de speranţă şi liniştit că Ionuţ, băiatul lui de numai 23 de ani, are viaţă cât de cât liniştită în penitenciar.
A numărat orele până a reuşit să-şi vadă fiul, iar în momentul în care între ei nu era decât un geam din plastic, preţ de câteva minute, niciunul a putut să scoate niciun cuvânt. Le şiroiau lacrimile şi atât. Au realizat că timpul este preţios şi Ionuţ a fost cel care şi-a luat inima-n dinţi şi şi-a întrebat tatăl ce face. Cele aproape două ore au trecut ca într-o secundă, dar Dumitru Gologan spune că pentru el a însemnat foarte mult să-şi poată vedea fiul. "L-am văzut şi asta m-a liniştit. O să fac tot ce pot să-l scap de la moarte. Chiar dacă îi dă mulţi ani de puşcărie, măcar ştiu că trăieşte. Asta mi-a zis şi el. Să-l salvez. Asta încerc şi eu. O să vorbesc la minister să mă ajute să mai angajez un avocat pentru că se pare că are nevoie de încă cineva. Sper să mă ajute!", spus, încrezător, Dumitru Gologan.
"Era bine. Îmbrăcat tot în alb, pentru că aşa este acolo, la ei în puşcărie. S-a mai îngrăşat, zice el că de la mâncare, dar a reuşit să se impună în faţa colegilor de celulă. Aşa mi-a şis şi nu cred că m-a minţit. I-a fost greu la început, dar acum a zis că e bine. Stă în celulă cu încă trei băieţi, doi irakieni şi un cipriot, condamnaţi pentru trafic de arme. În rest, iese să se plimbe, tot acolo, într-o altă cameră, două ore pe zi. Aşteaptă şi el, ca şi mine, să vedem ce se întâmplă în august sau în septembrie. Nu s-a stabilit încă data apelului făcut de avocat. Am plecat cu inima frântă, plâgând. L-am văzut doar printr-un geam şi am vorbit la telefon. Ne-am atins doar prin geam, am pus mâinile fiecare pe geam...", a mai spus tatăl românului condamnat la moarte în Malaezia.
Citeşte şi: