ÎNTREBAREA ZILEI - MARŢI: De ce ne sărutăm? Explicaţia te va scârbi
Publicat pe 30.12.2014 la 16:30 Actualizat pe 30.12.2014 la 17:01
Practicăm sărutul mereu pentru că ne place şi pentru că e un semn de afecţiune, dar oare, din punct de vedere biologic, de unde a pornit? Cercetătorii au găsit explicaţia.
Practicăm sărutul mereu pentru că ne place şi pentru că e un semn de afecţiune, dar oare, din punct de vedere biologic, de unde a pornit? Cercetătorii au găsit explicaţia.
Sărutul este un obicei întâlnit frecvent, dar este un comportament destul de misterios în ceea ce priveşte originile şi rolul său şi nu se ştie dacă este un comportament instinctiv sau unul învăţat. O explicaţie a sărutului spune că acesta ar fi derivat dintr-un comportament alimentar străvechi, legat de supravieţuire, şi anume din hrănirea gură-la-gură.
Hrănirea de acest tip nu numai că există la numeroase specii de animale, dar este întâlnit şi în unele culturi umane care au păstrat un mod de viaţă tradiţional, cu aspecte ancestrale, ceea ce ne îndreptăţeşte să credem că exista, mult mai răspândit decât în prezent, şi în multe dintre societăţile umane străvechi.
Înainte de descoperirea fierberii hranei, în vremea când oamenii trăiau ca vânători-culegători, hrana era mai greu digerabilă, mai greu de mestecat, aşa că, în cadrul grupurilor tribale, indivizii care aveau dinţi mestecau şi pentru cei care nu aveau, iar cei fără dinţi mâncau fără niciun fel de mofturi această hrană pre-mestecată, fără de care n-ar fi supravieţuit.
Unora hrana gata mestecată le era dată, probabil, cu mâna, dar în cazul copiilor mici, ţinuţi în braţe de mamele lor, hrana gata mestecată putea fi trecută direct din gura mamei în cea a copilului. Copiii mici nu au aceleaşi dezgusturi ca şi adulţii – ştim bine că bagă în gură tot felul de chestii care oamenilor mari li se par scârboase, aşa că lor nu li se părea câtuşi de puţin greţos să fie hrăniţi în felul acesta de mămicile lor.
Componenta alimentară implicată de hrănirea gură-la-gură s-a sublimat în timp, rămânând dominantă componenta afectivă; lucrurile au evoluat, deci, spre comportamente care nu mai aveau rol în hrănire, ci doar în manifestarea afecţiunii. Aşa ar fi apărut sărutul, cred adepţii ideii că sărutul ar fi derivat din hrănirea gură-la-gură.
A.B.
Foto: Hepta