Ionuţ Gologan, mărturisiri din "închisoarea morţii": "M-au trimis la MOARTE, ce puteam să le fac?!"

Ionuţ Gologan, românul condamnat la moarte în Malaysia a acordat un interviu din închisoare, în care cere în continuare ajutorul disperat din partea latifundiarului din Pipera.

Bărbatul spune că îşi doreşte foarte mult să poată lua legătura cu Gigi Becali. ”Mi-ar face mare plăcere să discut cu domnul Becali faţă în faţă. Aşa m-ar cunoaşte şi ar înţelege ce fel de om sunt, mă rog, ce fel de deţinut, pentru că acum sunt deţinut. Şi ar înţelege domnul Becali dacă mă ajută sau nu. Am scris o scrisoare lungă, dar a fost oprită. Scrisoarea este scrisă în limba engleză, că nu am voie să scriu în limba română. Am scris-o cum au vrut ei, că n-am probleme cu limba engleză. Eu vorbesc două limbi străine fără probleme: engleza şi malaysiana. Şi atunci, imediat, când am aflat că dânsul vrea să mă ajute am compus această scrisoare, dar am fost sfătuit să nu o mai trimit, pentru că era cam periculoasă. De fapt, eu am scris-o ca de la om la om, ca să mă înţeleagă. Am scris despre mine: de când eram mic până am ajuns aici. Dacă domnul Becali ar fi venit aici, i-aş fi dat şi scrisoarea, şi, dacă m-ar fi întrebat orice ar fi vrut dânsul, i-aş fi răspuns şi m-ar fi înţeles. Dar, din păcate, acolo, în România, nu este nimeni să vorbească cu dânsul despre mine: tata este aşa cum este, deci nicio şansă, doamna consul este cu problemele dânsei, eu dacă-l sun, îmi închide repede...”, a declarat Ionuţ Gologan pentru Ring.ro.

Ionuţ Gologan îşi doreşte chiar să scrie o carte despre experienţele prin care a trecut în închisoarea morţii. "Chiar mă gândesc câteodată să scriu o carte, să le povestesc unora cum e aici. Dacă aş povesti cuiva din România unele lucruri de pe aici, nu m-ar crede. Ar zice: «Du-te de aici, că nu e adevărat!»”. Şi râde. L-am întrebat de ce râde şi, mai ales, cum poate să le explice românilor de ce râdea în imaginile apărute după ce a aflat sentinţa. El ne-a oferit un răspuns pe care numai cei care au trecut prin situaţia lui l-ar putea înţelege: ”Ce puteam să fac, să plâng? Nu mai aveam putere să plâng. Am ieşit din instanţă, i-am înjurat pe ofiţerul care m-a arestat şi pe procuror. I-am înjurat pe limba lor, să fie bucuroşi că m-au trimis la moarte. Şi când am văzut televiziunea am zis: «Bucuraţi-vă, frate. M-aţi trimis la moarte, ce să vă fac?!...». Iar după câteva ore, când am fost mutat la închisoare, a venit un fotograf care a vrut să-mi ia poza (n.r. - imagine cu el) şi n-am vrut să i-o dau. La câţiva centimetri nu i-am dat camera jos, am vrut să-l lovesc, dar s-a ferit. Practic, atunci, pentru mine s-a schimbat totul la 180 de grade. Dar totuşi m-am rugat la Dumnezeu şi am încercat să fiu puternic. (...) Acum sper să-mi primesc din nou şansa de a fi liber. Iar atunci când voi fi liber, poate o să am şi eu anumite oportunităţi. Mai ales că eu cunosc două limbi străine: engleza şi malaysiana. Şi poate Dumnezeu o să-mi ajute şi, atunci când o să fiu liber, o să reuşesc să pornesc o viaţă mai bună pe picioarele mele. Acum eu doar îmi imaginez”, a mai declarat el pentru sursa mai sus menţionată.