Mărturia unuia dintre supraviețuitorii tragediei de la „Colectiv”: „Dacă m-ar întreba cineva cum arată Apocalipsa, aş zice că arată exact ca această noapte”

Unul dintre supraviețuitorii accidentului de la clubul „Colectiv” rememorează momentele de groază care îl vor bântui pentru toată viața.

Alex Teodorescu are numai 22 de ani și se poate considera un norocos al sorții, deoarece a reușit să supraviețuiască și să rămână doar fără geacă în seara fatidică de 30 octombrie 2015.

Tânărul a rememorat clipele pe care le-a petrecut în „clubul morții” și își dă seama cât noroc a avut să poată povesti ce a trăit.

„Scriu asta pentru că nu pot dormi, pentru că în noaptea asta am simţit că trăiesc o invazie de oameni arşi din cap până în picioare, fără păr rămas pe cap, cerând ajutor şi apă. Oameni plângând în hohote şi strigând «Unde e Alina, unde a rămas Alina?». Aud şi acum în timpan oameni care strigau «Unde p.. mea sunt pompierii, au trecut 15 minute de când am dat telefon» Văd mame plângând şi oameni băgaţi în saci de către alţi oameni cu vestă fosforescentă. Văd cum după ani de zile mă închin şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că sunt întreg, iar la fiecare final de discuţie pe care o am cu cineva zic «Doamne fereşte». Dacă m-ar întreba cineva cum arată Apocalipsa, aş zice că arată exact că această noapte… şi plâng… şi-mi doresc doar să ştiu că toţi am supravieţuit şi că peste 3 luni ne vom întâlni toţi aceeaşi 400 care am fost în noaptea asta acolo şi vom ciocni din nou beri în Colectiv râzând şi aducându-ne aminte despre o lansare de album.


Dar n-o să se întâmple asta…

Nu am scris asta că să fac politică. Nu am scris asta ca să-mi dai tu like pe Facebook. Nu am scris asta că să fac cuiva reclamă sau antireclamă. Am scris asta pentru că am trăit-o şi pentru că voi rămâne cu ea toată viaţa… şi nu e nimic poetic în asta… E un coşmar care se va târâi după noi, după fiecare individ care a fost în Colectiv vineri, 30. Tu, cel din afară, s-ar putea să nu înţelegi şi să blamezi în stânga şi în dreapta. Vina e că s-a aprins un artificiu de tort… Tu ai putea să-ţi accepţi vina că ai vrut să aprinzi un artificiu sau un chibrit? Eu nu…
Vineri pe 30, am fost în Club Colectiv la lansarea albumului nr. 2 semnat Goodbye to gravity. De ce? Pentru că am vrut să văd cum arată actul artistic al unei formaţii din România care ne reprezintă afară. Va asigur că deşi muzică a fost rock, în public nu a existat niciun om care a avut costum de Halloween pe el, care l-a invocat pe Lucifer sau alte mizerii pe care probabil le veţi mai auzi în viitor legat de această lansare. A fost strict o lansare de album că oricare alta în care o formaţie a vrut să facă spectacol.