Poemul răvăşitor recitat de actorul care a murit, astăzi, din cauza unei boli cumplite! "Doamne, dă-i în scris poruncă morţii..."
Publicat pe 15.03.2015 la 12:47 Actualizat pe 15.03.2015 la 15:00
Eusebiu Ştefănescu, unul dintre cei mai buni recitatori de poezie, s-a stins din viaţă, astăzi, la 70 de ani. SPYNEWS prezintă una dintre cele mai emoţionante poezii recitate de actor, în care acesta îi cerea lui Dumnezeu să-i apere pe cei din jurul lui şi...
Eusebiu Ştefănescu, unul dintre cei mai buni recitatori de poezie, s-a stins din viaţă, astăzi, la 70 de ani. SPYNEWS prezintă una dintre cele mai emoţionante poezii recitate de actor, în care acesta îi cerea lui Dumnezeu să-i apere pe cei din jurul lui şi...
Actorul suferea de o boală cumplită, cu care se lupta de doi ani. Diagnosticat de medici cu o tumoare la cap, actorul a fost operat de trei ori, în mai puţin de un an. Prima intervenţie chirurgicală a suferit-o în vara anului 2013, însă tumoarea a recidivat. Cea de-a doua operaţie a fost efectuată în luna ianuarie 2014. Din păcate, medicii de la Spitalul Militar au fost nevoiţi să-l opereze încă o dată în luna martie 2014, pentru a stopa creşterea celulelor canceroase. Astăzi, însă, boala necruţătoare l-a răpus pe marele actor.
Eusebiu Ştefănescu s-a născut la Ploieşti, în 1944. A fost actor al Teatrului din Ploieşti timp de 16 ani, apoi la Teatrul Mic şi la Teatrul Naţional din Capitală. A jucat în filme celebre, precum "Colierul de turcoaze","Ringul", "Figuranţii", "Liceenii Rock'n'Roll" şi şi-a împrumutat vocea în multe filme de animaţie. Era însă considerat unul dintre cei mai buni recitatori, iar poezia de mai jos a impresionat până la lacrimi mii de oameni.
Doamne, dacă-mi eşti prieten
(de Spiridon Popescu)
Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum te lauzi la toţi sfinţii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu părinţii.
Doamne, dacă-mi eşti prieten,
N-asculta de toţi zurliii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu copiii.
Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Nu-mi mai otrăvi ursita,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu iubita.
Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum susţii în gura mare,
Moaie-ţi tocul în cerneală
Şi-nainte de culcare
Dă-i în scris poruncă morţii,
Când şi-o ascuţi pumnalul,
Să-l înfigă-n mine, Doamne,
Şi să lase-n viaţă calul.
Citeste si: