Povestea incredibilă a celui mai bătrân angajat din România!
Publicat pe 29.12.2016 la 23:59 Actualizat pe 29.12.2016 la 23:17
În timp ce unii tineri stau cu mâna întinsă, iar alţii, în putere, trăiesc din ajutoare sociale, un bărbat de 99 de ani munceşte, de dimineaţa până seara, în condiţii greu de imaginat.
În timp ce unii tineri stau cu mâna întinsă, iar alţii, în putere, trăiesc din ajutoare sociale, un bărbat de 99 de ani munceşte, de dimineaţa până seara, în condiţii greu de imaginat.
Ştefan Gros, 99 de ani şi două luni şi a mărturisit, pentru glasul-hd.ro, că, dacă stă mai mult de două zile fără să facă nimic, simte că se îmbolnăveşte. Bătrânul se ocupă cu îngrijirea animalelor pe-acasă, în satul hunedorean Vâlceluţa, din comuna Bretea Română, dar abia aşteaptă luna martie, când va fi, din nou, mare nevoie de el la turma de 2.000 de oi de care se îngrijeşte împreună cu alţi doi ciobani, ceva mai tineri. "Mulțumesc la Dumnezeu că mi-a dat mai mult decât am dorit eu și vă mulțumesc tuturor. Tot lui Dumnezeu îi mulțumesc că mi-a dat sănătate și știință. La 99 de ani judec mai bine ca ăla la 20 de ani, poate nu mă credeți. Atunci mă gândeam numai la domnișoare, că îmi dădea tata de mâncare și haine. Acuma, în viața mea, nu m-am bucurat la sume mari de bani. Ce mi-a plăcut am mâncat, nu am tras de la gură nimica, am muncit numai bani cinstiți. Pun capul pe cojocul meu, mă culc la oi, dorm liniștit. Mă mai deranjează numai ursul când vine. Pâinea ți-o poți câștiga în țara românească, că avem o țară foarte frumoasă, avem tot ce ne trebuie. Să ajute Dumnezeu să veniți să mâncăm un miel la ceaun la o sută de ani", a spus ciobanul de 99 de ani, când a primit un premiu din partea Consiliului Judeţean. "Eu sunt născut în 1917, dar, cum eram acolo în munţi, părinţii mei m-or înregistrat abia în 1919. Aşa se proceda atunci, să-ţi înregistrezi feciorul mai târziu, ca să fie mai în putere când o fi chemat la armată”, a povestit bărbatul. Ştefan Grosu, cel mai bătrân angajat din România, are un salariu de 1.000 de lei, la care i se adaugă 400 de lei pensie de agricultor şi 400 de lei pensie de veteran de război.
foto: glasul-hd.ro
S-a luptat cu ursul
"Într-o seară, era o vreme rea, ploua. Am fost într-un munte, Pârva, la Şugag. Odată cu noaptea s-or adunat oile în staul. Am luat braţul cu mămăligă să mă duc să dau la câini. În timpul ăla o venit ursu. Io l-am văzut venind, dar aveam şi măgarii, am crezut că-i un măgar. Câinii se uitau la mămăliga de la mine din mâini, dar unul mai bătrân o văzut ursul, o lăsat mămăliga şi o fugit. S-o dus şi-o luat o oaie ursul. Cum era căzut un brad cu bălării cu rădăcina aia mare, nu mai putea merge că l-au încercuit câinii. Ţinea oaia între picioare. Câinii săreau să-l muşte, el da cu brânca. Oaia dădea să plece, ursul o trăgea iară înapoi. Aveam securici de-astea mai mici în loc de bâte. Le zic la ăilalţi «Mă urc be brad să-i dau că tăişul direct în cap». M-am dus, am ocolit şi-am venit pe bradul ăla. Câinii băteau la el. Când să dau, am scăpat toporişca din mână. Numa l-o pălit în cap cu coada toporului. Atuncea ursu s-o ambiţionat. Eu de sus de-acolo. Atunci o luat oaia şi-o aruncat-o peste bălăriile alea şi peste brad. S-o aruncat şi el după mine. Cum s-o aruncat, o căzut o dată iară-napoi. A doua oară s-o urcat peste brad, am dat să fug dar după vreo 20 de metri m-o ajuns. Când m-o luat de spate o dat cu mine prin brazi la deal. Când am dat cu ochii prin brazi ştiu, dar când am căzut nu mai ştiu. Şi acuma am cimer (chimir). El cum m-o prins m-o apucat cu brânca şi mi-o rupt numai cherparul ăla. În rest nişte zgârieturi. Nu s-o rupt nicio coastă nimic. Am căzut exact unde-o fost aruncată oaia. Io nu ştiam. Oaia grohăia cum era rănită, dar au credeam că-i ursul care ţine acolo de mine. Am stat de nici n-am mai răsuflat. După aceea vin doi câini de l-or alungat. Am avut norocul că fusese pădurea curăţată primăvară şi când am căzut am căzut pe o grămadă de crengi", a povestit ciobanul, pentru glasul-hd.ro.