România este sau nu o ţintă pentru atacurile teroriste? Ce spun specialiştii

Premierul francez Manuel Valls a declarat că atentatele cu "arme chimice sau biologice" ar putea avea loc în Franţa. Specialiştii susţin că România nu este deocamdată o ţintă.

Premierul francez a făcut această declaraţie în cadrul discursului în care a cerut Adunării Naţionale a Franţei prelungirea stării de urgenţă, la şase zile după atacurile din Paris. Doi specialişti din domeniul securităţii şi luptei antiteroriste au vorbit despre cum s-ar descurca România în faţa acestor atacuri şi dacă ţara noastră se află în pericol sau nu.

VIDEO / Imagini şocante surprinse într-unul dintre barurile atacate de terorişti, la Paris

Fostul colonel de Interne Adrian Baciu susţine că teroriştii au vizat încă din anii ’80 astfel de atacuri biologice sau chimice, dar că supravegherea lor a fost constantă.

”Posibilitatea de a produce un atac chimic sau biologic a fost analizată de organizaţiile teroriste încă din anii ’80. Există şi un raport oficial al ONU care spune că, fără doar şi poate, organizaţiile teroriste, în speţă Al-Qaida, urmează să execute atacuri chimice sau biologice, singura problemă fiind de natură tehnică, nu din punct de vedere al intenţiei. (...) Un astfel de atac este posibil oriunde în lume (n.r. - nu numai în Franţa). Dar sunt mai multe lucruri care concură din această perspectivă. Dacă respectivul teritoriu reprezintă o ţintă pentru o organizaţie teroristă şi de ce. Dacă teroriştii deţin substanţa chimică sau biologică necesară atacului. Sunt multe lucruri, nu este chiar atât de simplu, dar nu este exclus. În Irak s-au găsit planuri, s-au găsit «tendinţe» de laboratoare clandestine pentru producerea armelor biologice. Au fost arestaţi în Malaysia nişte oameni care aveau legătură cu o organizaţie teroristă ce începuse să pună bazele unui laborator biologic. Dar, vă repet, nu e chiar atât de simplu. România, deocamdată, nu este o ţintă. Şi nu este o ţintă din mai multe puncte de vedere: în primul rând datorită comportamentului pe plan internaţional; datorită modului în care îşi tratează toate comunităţile religioase, etnice; datorită echilibrului cu care s-a comportat şi înainte de ’89, dar şi după; datorită felului (n.r. - profesionist şi discret) prin care structurile de securitate şi de informaţii îşi fac datoria. Deci sunt mai mulţi factori care concură în a avea o zonă de siguranţă şi securitate în România, din perspectivă teroristă. În al doilea rând, din punct de vedere al unor potenţiale atacuri chimice sau biologice, acestea sunt atât de probabile ca orice fel de atac, numai că, faţă de modul în care se produce un atac cu exploziv versus un atac chimic sau biologic, în cel din urmă caz sunt nişte chestiuni de natură tehnică, ştiinţifică şi de echipamente care trebuie îndeplinite până să se ajungă la un astfel de atac. În al treilea rând, dacă vrei să comiţi un atac cu asemenea substanţe, trebuie să te asiguri că substanţa respectivă, ori chimică ori biologică, este în cantitate suficientă ca să poţi să creezi un sentiment de panică, nesiguranţă, de evitare a locurilor publice. În al patrulea rând, dacă se iau nişte măsuri la nivel european, evident că România trebuie să le respecte şi să se angreneze şi ea la acest efort comun, pentru că orice fel de nerespectare din partea unui stat a unor astfel de cerinţe legate de siguranţă şi securitate reprezintă o breşă. Şi, atunci, dacă se vor face controale la intrarea în avion, bineînţeles că în toată Europa se va proceda la fel şi toată lumea trebuie să se supună la aceste controale”, a declarat Adrian Baciu pentru ring.ro.

Un fost ofiţer antitero pe nume Marian Romanescu a explicat că paza şi securitatea în avioane trebuie întărită într-un mod cât mai discret. ”Se poate merge pe intimidare, şi asta se merge până la îmbarcare, prin controlul acela la vedere. În avion, însoţitorii speciali trebuie să fie foarte bine deghizaţi. Dar nu neapărat în uniformă de aviaţie. Ci pur şi simplu să fie simpli călători care să nu atragă atenţia. Foarte bine pregătiţi profesional, ei ar putea să se pună în slujba asta. Să fie lucrători antitero, să nu-i cunoască decât comandantul aeronavei, ca să poată coopera în schimb de parole şi aşa mai departe. Şi să se amestece printre pasageri. Că dacă pozează, cum era pe vremea noastră, în însoţitori de bord, sigur atrag atenţia. În funcţie de capacitatea de îmbarcare a avionului, numărul lor trebuie să fie de doi, trei sau patru. Trebuie să se cunoască între ei, dar să se ignore în timpul zborului pentru ca să poată acţiona într-o situaţie dată (...) Toţi care intră în meseria asta intră microbul antitero în ei şi asta îi face să intervină în momente-cheie. Vă daţi seama că aceşti copii (n.r. - lucrătorii antitero) îşi sacrifică viaţa, îşi pun viaţa la bătaie ca să rezolve o problemă umanitară?!... Sunt adevări eroi, dar eroi din umbră. Ei trebuie să lucreze total acoperiţi şi, în situaţie de reuşită, să se bucure de izbândă în tăcere”, a declarat Marian Romanescu.

A.B.