Ce mesaj i-a transmis Oana Roman soţului: "Nu a fost ușor deloc, urma să fim împreună, să ne creștem frumos copilul"

Oana Roman şi soţul său o au împreună o fetiţă superbă, pe micuţa Isa. Relaţia dintre cei doi este una solidă şi consolidată, iar Oana Roman şi Marius Elisei au trecut împreună prin multe încercări, dar au ales să le depăşească împreună.

Oana Roman i-a scris o scrisoare emoţionantă soţului ei, prin care îi mulţumeşte pentru că a fost lângă ea şi a susţinut-o mereu.

„Iubirea mea, Iată, sunt deja 5 ani de când ești lângă mine. 5 ani în care am trăit cât într-o viață. 5 ani în care am trecut prin toate stările, prin toate emoțiile, prin binele suprem, dar și prin răul cel mai mare. Am fost împreună în Paradis, apoi am căzut în Infern și ne-am întors împreună înapoi. Dacă ar fi să spun un lucru pe care l-am învățat în anii ăștia, acela ar fi că sigur între noi e iubire. În ciuda a tot și a toate, în ciuda tuturor oamenilor și a lucrurilor, noi suntem unul. La început, nimeni nu prea ne dădea nicio șansă, cred că nici noi. Apoi, totul s-a întâmplat foarte repede și, la mai puțin de un an de când eram împreună, am rămas însărcinată și ne-am căsătorit. Cumva, totul ne-a luat și pe noi prin surprindere, dar ne-am lăsat duși de viață. Și bine am făcut. Eu vreau să-ți mulțumesc pentru tot. Pentru că ai fost lângă mine în fiecare clipă, la fiecare pas important, pentru că m-ai ținut de mână la fiecare hop, m-ai trecut peste fiecare groapă și m-ai îmbrățișat la fiecare ezitare. M-ai încurajat în fiecare moment de cumpănă și mi-ai dat putere să cred în noi. Viața ne-a încercat din greu. Nu a fost ușor deloc, nici când mă luptam cu boala, nici când ne luptam să supraviețuim, nici când am fost singuri cu un copil mic, nici când trebuia să găsim soluții pentru ziua de mâine. Și totuși, ai fost acolo. N-ai ezitat, n-ai plecat, n-ai renunțat. Cel mai puternic moment pentru mine a fost 1 mai 2014. Ziua în care am suferit cea mai grea intervenție chirurgicală, fiind în prag de septicemie și neștiind dacă și cum voi ieși din acea operație. Aveam acasă un bebeluș de 3 luni, și eu intram într-o sală de operație ca să mă lupt cu moartea. A durat 8 ore. 8 ore în care eu am fost inconștientă, iar tu a trebuit să stai pe un culoar și să aștepți verdictul. Nu vreau să-mi imaginez cum au fost pentru tine acele ore. Am aflat după, de la asistente, că nu te-ai mișcat din fața sălii de operație, că n-au reușit să te ia de acolo nici măcar câteva minute. Știu doar că m-am trezit și ți-am auzit imediat vocea. Mi-ai spus: «Sunt aici, o să fie bine. Ești OK!». Și atunci am știut că fuseserăm amândoi în Infern și reveniserăm amândoi pe Pământ. Și urma să fim împreună ca să ne creștem frumos copilul. Atunci am știut că suntem unul și că, dacă am reușit să trecem peste asta, atunci vom trece peste orice. Mi-ai dăruit tot ce-mi doream. Acum știu că împreună vom reuși să facem și mai mult decât am visat.“ este scrisoarea Oanei Roman publicată în revista Viva.