VIDEO / Interviu EXCLUSIV cu Valentina Pelinel: "O parte din mine n-a vrut să plece. Acum m-am întors şi aş cere o doză mai mare de... "
Publicat pe 01.12.2015 la 10:20 Actualizat pe 01.12.2015 la 10:20
La doar 15 ani, Valentina Pelinel defila pe podium iar cu un an mai târziu s-a simţit nevoită să părăsească ţara. După 20 de ani de succes în America, s-a întors înapoi acasă. Se pare că după această perioadă, dragostea de ţară nu s-a estompat.
La doar 15 ani, Valentina Pelinel defila pe podium iar cu un an mai târziu s-a simţit nevoită să părăsească ţara. După 20 de ani de succes în America, s-a întors înapoi acasă. Se pare că după această perioadă, dragostea de ţară nu s-a estompat.
Să părăsească ţara la o vârstă atât de fragedă a fost un lucru foarte greu. Din cauza situaţiei financiare precare şi având un vis mai extins decât orizonturile pe care le avea atunci, Valentina Pelinel a mers la doar 16 ani pe un alt continent: America.
"Am plecat c-am avut un vis. O parte din mine n-ar fi vrut să plece. Dacă puteam să aduc America aici şi să mi se întâmple aici tot ce s-a întâmplat acolo, era mai confortabil decât să pleci aşa prin lume la 16 ani.
N-am visat niciodată la nicio ţară anume. Eu am visat să fiu model. Mă vedeam aşa pe marile scene ale lumii dar nu aveam un loc anume, dar aşa a fost să fie. Acolo am câştigat un concurs după ce câştigasem multe alte concursuri de frumuseţe prin Italia, Franţa, dar acolo am rămas. Acolo s-a întâmplat ceva. Acolo parcă toată lumea m-a vrut. N-a fost un pas uşor, dar când îţi doreşti cu ardoare ceva, plus că în situaţia noastră din familie nu era foarte roz în ţară. Atunci, faptul că îmi doream să realizez ceva era şi faptul că îmi doream foarte mult s-o ajut pe mama. Tatăl meu murise cu puţin timp în urmă, ea nu se descurca singură cu banii, eu cu meseria de model în România nu câştigam prea mult. Atunci am realizat că era vorba de ea şi de sora mea care era mai micuţă şi că vieţile lor sunt în mâinile mele", a declarat împlinită vedeta.
Articolul continuă după recomandări
Valentina a oferit câteva detalii preţioase despre cariera de model. Pentru că niciodată această carieră nu este văzută corect, aceasta a oferit viziunea directă pe care ea a avut-o în timp ce a devenit un model profesionist, apărut chiar şi pe posterele de pe Time Square.
IATĂ AICI ÎNTREG INTERVIUL PE ANTENASTARS.RO
"Nu se întâmplă lucrurile peste noapte. Acolo trebuie să-ţi dea o casă, mâncare... Trebuie să investeşti. Primul an a fost de investiţie, abia în al doilea ani apuci să dai înapoi ce a investit agenţia. Ştii ceva, care e cheia? În meseria asta foarte multe pică în depresie. Tot timpul ţi-o petreci într-o continuă selecţie: asta e totul, asta e viaţa ta! Norocul meu că sunt fire optimistă de mică, nu prea mă înţelegea nimeni. Cred că eram şi inconştientă când eram mică.
Am simţit gustul sărăciei acolo mai ales la înecput când lumea asta unde sunt foarte multe femei frumoase sunt şi oameni cu bani şi interese ascunse care vor să profite de fetele fără posibilitate. Eşti ca într-o apă cu rechini. E o scenă pe care dacă îţi pierzi capul, s-ar putea să o păţeşti. Am încercat întotdeauna să-mi cunosc nivelul. Lucrurile s-au întâmplat în mod normal. Am făcut cam tot ce mi-am dorit în meseria mea. Am prezentat la Paris, Londra, New York, am făcut multe reclame difuzate în toată lumea... Mie îmi place să zic că mi-am încheiat nebunia printr-un poster pus în New York, în Time Square. Indiferent cât de bine mi-a fost în America, uite-mă că sunt aici. Mă gândesc că are Dumnezeu un plan bun cu mine: să plec, să mă realizez şi totuşi să mă întorc aici, înseamnă că are ceva cu mine!", a mărturisit mândră Valentina Pelinel.
Întrebată despre cum se înţelege cu mama ei şi cu oamenii în general, dar şi despre viziunea ei asupra României, Valentina şi-a deschis sufletul şi a povestit: "Suntem foarte apropiate. Nu avem formalităţi. Vorbim deschis orice, întotdeauna m-a susţinut, dar s-a obişnuit cu ideea şi cel mai important lucru pe care l-a făcut pentru mine a fost că niciodată nu m-a judecat şi niciodată nu m-a întrebat de ce. Mama nu m-a lăsat să mă uit la filme până la 14 ani pentru că se sărutau în filme. Ştii ce mi-ar plăcea mie în sufletul meu? Să fim mai uniţi! Am fost asta în America în anumite grupuri. Să ne apreciem puţin mai mult. Adesea ai sentimentul ăsta că vii acasă şi ţi se caută un nod în papură, aşa fiecare dintre noi e un monstru. Mă descarc plângând, rugându-mă... Faţă de prieteni apropiaţi n-am nicio jenă să plâng. Faţă de oamenii care nu-s legaţi de mine nu mă simt confortabil să-mi arăt punctele slabe. Cât despre oamenii negativi, îi simt, îi văd, nu-mi plac. În viaţa persoanei respective, nu ţi-a făcut nimic, dar nu îi placi. Îmi plac oamenii optimişti, ca mine. Aş cere o doză mai mare de optimism, că e în fiecare dintre noi".
Sursă foto: captură Antena Stars
A.C.
Citeşte şi:
