Adrian Năstase, dezvăluiri din viaţa din închisoare! "Mă reobișnuiesc să nu mai aud, din curtea de plimbare, înjurături sordide"

Adrian Năstase se bucură de revenirea în sânul familiei şi încă este urmărit de amintirea zilelor petrecute în detenţie. Eliberat miercuri după-amiază, fostul premier a postat pe blogul personal un mesaj în cadrul căruia vorbeşte despre experienţele dure trăite în închisoare şi dă de înţeles că regretă comparaţiile făcute între dosarele sale şi situaţia foştilor deţinuţi politici.

La două zile zile după ce a ieşit din închisoare, Adrian Năstase a postat pe blogul personal un mesaj prin care le dezvăluie simpatizanţilor săi din experienţele trăite de după gratii. Fostul premier a precizat în postare că, acum când se află din nou în sânul familiei, regretă comparaţiile făcute între dosarele sale şi situaţia foştilor deţinuţi politici.

"Poate ar fi cazul să explic și să regret o anumită apropiere între dosarele mele și situația deținuților politici din anii comunismului. Există o anumită confuzie între noțiunile de deținut politic, dosare politice (sau cu finalitate politică) și condițiile de detenție.În opinia mea, au existat, din păcate, dosare cu finalitate politică și după Revoluție. Ele au avut că scop scoaterea de pe a€œteren” a adversarilor politici. La fel s-a întâmplat și în România interbelică sau în cea de după război. În timpul comunismului, acest lucru s-a întâmplat la o scară mult mai mare.

Eu am argumentat de ce dosarele mele aveau o finalitate politică a€“ de la plângerea către parchet a Monei Muscă și a co-președinților Alianței DA până la orchestrarea unor procese mamut cu aproape 1000 de martori și care au dus la condamnarea mea pe bază unor probe indirecte și prin raționamente a€œlogico-juridice” sau pe bază unor bancnote -a€œcorp delict” tipărite după 2 ani în SUA. Unii au spus că dosarele în care am fost condamnat nu sunt politice, că sunt de drept comun. E adevărat, termopanele, bideurile, a€œtrofeul calitatii” nu sunt politice în sine dar scopul acestor procese a fost politic a€“ lipsirea de libertate și eliminarea din spațiul politic a unui adversar care, după alegerile din 2004, era în continuare președinte al Camerei Deputaților și președinte executiv al PSD și posibil candidat la următoarele prezidențiale. Chiar nu este clar ce s-a întâmplat? Și în perioadă comunistă se folosea tehnică acuzațiilor de drept comun (homosexualitate, etc) pentru a acoperi finalitatea politică. Asemănările încetează când discutăm însă despre CONDIȚIILE de deținere. În perioada anilor a€™50 și a€™60 a€“ în special a€“ aceste condiții erau cumplite (la Pitești a€“ celebrul centru de a€œre-educare”-, la Aiud, la Gherlă, la Jilavă, etc).

Am fost în câteva rânduri la Fortul 13 de la Jilavă și știu ce spun (dincolo de memoriile unor deținuți care au trecut prin acele locuri). După trecerea penitenciarelor de la Ministerul de interne la Ministerul justiției, după Revoluție, condițiile de detenție în penitenciare s-au schimbat radical. Sigur, a fost și presiunea Consiliului Europei, a CEDO sau a Comitetului împotrivă torturii. Lipsirea de libertate are însă aceleași caracteristici și efecte.