Animalele şi ale lor mituri! Sunt benefice sau malefice?

E tipic pentru om să interpreteze mai totul prin prisma propriilor sisteme de gândire, centrate în jurul caracteristicilor speciei Homo sapiens. Vechile discuţii pe tema "Au sau nu au animalele suflet?" n-au încetat, de fapt, niciodată; au luat doar o altă formă - de pildă, pe cea a preocupărilor ştiinţifice în domeniul psihologiei animale.

Deşi abordările moderne recomandă obiectivismul, fapt e că mulţi oameni nespecialişti, ba chiar şi unii dintre specialişti, pur şi simplu nu se pot abţine să proiecteze asupra animalelor umbra viziunii lor antropocentriste. Adesea, animalele sunt personificate, umanizate; ceea ce ele au dobândit ca instincte, prin evoluţie, este interpretat în termeni de calităţi şi defecte. Nu e mirare, deci, că în mitologii animalele sunt caracterizate în termeni omeneşti: bune sau rele, virtuoase sau imorale, harnice sau leneşe…

Obiectiv vorbind, animalele sunt aşa cum sunt ca rezultat al evoluţiei, al adaptării, într-un proces atât de lung şi de complex încât e cu adevărat greu de cuprins cu mintea. Şi atunci, în lipsa unor informaţii suficiente (care, într-un anumit stadiu al cunoaşterii), nici nu aveau cum să existe, reperele pentru judecarea animalelor şi caracterizarea lor care ar fi putut fi? E explicabil, prin urmare, faptul că omul a recurs la sistemul de referinţă pe care îl cunoştea cel mai bine şi a extins asupra animalelor ideile sale omeneşti despre ceilalţi oameni, despre societatea umană, ca şi când animalele n-ar fi fost decât un alt fel de oameni, diferiţi ca înfăţişare, dar cu psihism şi comportamente asemănătoare celor umane.

E o ecuaţie cu multe necunoscute; adesea, e greu de explicat de ce unele animale sunt privite cu îngăduinţă şi chiar cu drag, în vreme ce altele sunt detestate. Şi e bizar faptul că, în culturi diferite, unul şi acelaşi animal poate suscita sentimente diametral opuse.

Un exemplu bun sunt liliecii. Secole în şir, în Europa, ei au avut de suferit de pe urma unei faime proaste, căpătate… cine ştie cum. Şi ştiţi cum e: odată ce ţi-ai pierdut reputaţia onorabilă şi s-au răspândit zvonuri neplăcute pe seama ta, e greu să-ţi recapeţi bunul renume.

Citeşte continuare pe descoperă.ro