Eram elevi la o şcoală dintr-un cartier nou, muncitoresc, construit la începutul anilor '80. Unii profesori din şcoala respectivă ne <<încurajau>>, spunându-ne ca oricum vom ajunge toţi muncitori în fabrici şi uzine, deci viitorul nu suna foarte optimist pentru mine. Modul meu de a evada din realitatea acelor vremuri era să desenez…Desenam mereu şi mai mult pe ascuns, deoarece eram foarte timidă, iar creativitatea nu era foarte încurajată în acea perioadă". Lucrurile au luat o altă întorsătură atunci când mama Cameliei a descoperit cu ce se ocupa, pe ascuns, fiica sa: "Viaţa mea s-a schimbat radical în momentul în care mama a descoperit toate desenele făcute de mine în timp ce pretindeam că studiez la matematică. Mă aşteptam să fiu certată, însă ea a luat teancul de desene, le-a arătat profesoarei de desen şi împreună au hotărât că musai trebuie să urmez o carieră în domeniul artei şi să dau admiterea la Liceul de Artă, iar apoi la Universitatea de Artă. Nu voi uita niciodată acea zi în care, spre uimirea mea, mama s-a întors acasă cu un braţ de pensoane, culori şi hârtie, mi le-a aşezat pe masă şi mi-a spus: <<Nu mai este nevoie să te ascunzi, poţi să desenezi zi şi noapte dacă vrei>>". Cu toate relele, peste ani, copilăria comunistă i-a devenit un fel de "muză" Camelilei şi a dus-o pe culmile succesului. Colecţia pentru toamnă iarnă 2011-2012 a Cameliei include câteva creaţii inspirate chiar din uniforma şcolară din acea perioadă.