Fane Spoitoru a murit! Maneliştii şi interlopii sunt în stare de şoc!

Fane Spoitoru povestea, în urmă cu mai bine de 15 ani, pentru evz.ro, cum a devenit spaima Capitalei şi cum l-au băgat aşa-zişii prieteni în belele: "M-am nascut in cartierul Dudesti din Bucuresti, pe data de 5 iunie 1959, intr-o familie de muncitori simpli. In clasa a saptea, la 13 ani m-am apucat de box, trecind pe la mai multe cluburi: Progresul - antrenori Lungu si Vasilov, Rapid, Olimpia Constructorul - antrenor Tomescu, Steaua.Dupa 5 ani de sport, in anul 1977, a trebuit sa ma las de box deoarece la o nunta m-a injunghiat Mures, un tigan din Progresu. Am stat mult timp in spital deoarece imi fusese atins un plamin. Atunci am intrerupt si scoala. Dupa ce m-am insanatosit, m-am angajat ca muncitor, mai intii la Gostat si apoi la Intreprinderea Prestari Servicii (IPS) unde maica-mea era stergatoare de vitrine. (...) Cum m-am lasat de box, au inceput belelele. Eu am crescut in anturajul mai putin sanatos de pe Calea Mosilor, dar am invatat un lucru: pentru mine prietenia este sfinta. Din pacate, am tras multe de pe urma prietenilor. In anul 1977 am fost arestat cu niste prieteni care furau din buzunare. Am stat o luna si cinci zile la Jilava, scapind datorita unui decret dat de Ceausescu. In 1978, de-abia ma angajasem, desi eram nevinovat ca si prima data, doar pentru ca anumiti "prieteni", carora nu le dau numele, au declarat ca am fost cu ei, am fost arestat din nou pentru complicitate la furt din buzunare. Am facut un an si sase luni. Am iesit in 80. Dupa cinci luni am fost din nou inchis un an pentru complicitate la furt particular. Degeaba strigam eu ca-s nevinovat, militienii o sustineau pe-a lor: "Ai fost cu ei!!!"In anul 1982 am fost arestat cinci luni pentru trai parazitar, conform articolului 153. Nu aveam serviciu in acea perioada. In 1982 am mai facut patru luni pentru acelasi motiv. In 1983, am primit patru ani si jumatate pentru operatiuni cu mijloace de plata straine. Va spun sincer ca n-am avut nici o vina si ca n-am participat la inselarea unor polonezi. Ion al lui Petrisor, cumnatul meu, caruia i-am botezat copiii, m-a dat in git. La prima palma luata de la militieni a declarat ca am fost si eu facindu-i pe plac colonelului Hurmuzachi, care a zis ca-mi sta mai bine la pirnaie. Cind au venit sa ma ridice, erau vreo doua masini de militieni, am fugit pe bloc. Aveam o garsoniera la Ozana, in Balta Alba. Le-a spus femeia de serviciu unde sint, m-au prins, m-au bagat in lift, dar la parter am reusit sa-i pacalesc si am rupt-o la fuga. In plina strada plutonierul Ene a tras un incarcator intreg si un glont m-a nimerit in piciorul drept. Am facut trei ani din condamnarea primita. In 1987, un prieten, si Aurel Popa, un locotenent de la Circa 4 Militie, m-au luat cu o masina spunind ca au nevoie de mine. Am ajuns la o adresa si mi-au zis: "Stai in masina ca avem putina treaba". Pe urma am aflat ca au intrat peste familia doctorului Nutu, fratele generalului Nutu, si au jefuit-o de bani si aur. Atunci n-am stiut nimic. Cind ne-a prins, degeaba doamna Nutu a declarat ca n-am participat la tiharie, toti trei am primit cite 14 ani, din care am facut doi ani si doua luni pentru ca a venit Revolutia si FSN-ul a dat un decret in luna februarie 1990. In total am facut 12 ani puscarie inainte de 1989. Continui sa afirm ca si atunci, si-n anii care au urmat m-au distrus prietenii. Niciodata n-am avut prieteni cu adevarat si nici nu cred ca o sa am. Multi s-au folosit de numele meu pentru multe lucruri murdare".

Citeşte şi: