Iată cele mai BÂNTUITE locuri din Bucureşti! Ai curaj să mergi acolo?

O astfel de legendă macabră înconjoară Hotelul Cişmigiu din Capitală. Istoria arată că, în jurul berăriei Gambrinus (construită de Ion Luca Caragiale) s-a ridicat Hotel Palace, care a primit după ceva vreme numele Cişmigiu. Deşi s-a închis în 1970, după Revoluţie hotelul devine cămin pentru studenţii de la teatru şi film. Legenda spune că, într-un weekend, când studenţii erau plecaţi, o studentă din Republica Moldova s-a prăbuşit în casa liftului. Ceea ce este şocant este că ea nu a murit pe loc, ci a mai supravieţuit încă trei ore, timp în care a strigat după ajutor, dar degeaba. După chinurile groaznice şi disperarea că nu o aude nimeni, fata a decedat.

Mulţi bucureşteni povestesc că atunci când trec prin faţa Hotelului Cişmigiu ţipete îngrozitoare se aud parcă de nicăieri, iar cei pasionaţi de paranormal spun că locul este încărcat puternic cu energii negative.

În pădurea Boldu-Creţeasca, la ieşirea din Capitală spre Ştefăneşti, se află Balta Vrăjitoarelor, un loc cel puţin dubios. Balta măsoară doar câtiva metri în diametru şi mai puţin de doi metri în adâncime, însă dimensiunile reduse nu le împiedică pe vrăjitoare să se adune acolo în momente cheie ale anului. În perioada comunistă, după cutremurul din 1977, mai multe basculante cu moloz au fost descărcate în această baltă, strict cu scopul de a o astupa. În câteva săptămâni, însă, dărâmăturile clădirilor au fost înghiţite de apă, iar totul a dispărut ca prin minune.

Localnicii povestesc că de multe ori femeile însărcinate care nu doreau copilul se duceau la baltă, stăteau câteva minute în apă şi scăpau de sarcină. Până şi animalele sunt speriate de acest loc sinistru. Nu găseşti nici măcar o broască să vieţuiască în acest lac, iar animalele nici măcar nu beau apă din baltă.

Istoria nescrisă a Centrului Vechi şi-a rezervat şi un "capitol" pentru sufletele chinuite‟ din întunecatele cotloane ale caselor de pe Strada Franceză. Un astfel de loc bântuit se află chiar la numerele 13 şi 14.Cunoscătorii locului vorbesc despre nici mai mult, nici mai puţin de 203 spirite de copii care ar bântui această casă. Legenda spune că aici a fost un orfelinat unde erau aduşi copii ai străzii. Patronul casei, Stavrache Hagi-Orman, un om de o răutate pură, îi ţinea pe micuţi nemâncaţi până la epuizare, iar el se desfăta cu ţipetele lor de foame.

Mulţi dintre cei care trec pe lângă această casă cu obloanele trase de zeci de ani povestesc cum, după miezul nopţii, încă se mai aud vocile ascuţite ale micuţilor care strigă "Vrem apă! Apă!".