Povestea de viaţă impresionantă a lui Bruce Lee, "Regele Canalelor"
Publicat pe 24.10.2014 la 18:15 Actualizat pe 24.10.2014 la 18:34
Bruce Lee, alias Regele Canalelor, a impresionat o lume întreagă cu povestea sa de viaţă. Bărbatul, recunoscut pentru felul în care are grijă şi luptă pentru copiii străzii, şi-a spus povestea şi cum a ajuns să fie respectat de membrii comunităţii sale.
captura Antena 1
Adaugă-ne ca sursă preferată în GoogleBruce Lee, alias Regele Canalelor, a impresionat o lume întreagă cu povestea sa de viaţă. Bărbatul, recunoscut pentru felul în care are grijă şi luptă pentru copiii străzii, şi-a spus povestea şi cum a ajuns să fie respectat de membrii comunităţii sale.
Invitat în platoul emisiunii "Acces direct", Bruce Lee, cunoscut drept Regele Canalelor, şi-a spus povestea de viaţă impresionantă. Abandonat la 3 zile de mamă, bărbatul a luptat cu viaţa şi a ajuns un lider respectat în rândul oamenilor străzii.
Apariţia sa i-a lăsat fără cuvinte pe invitaţii Simonei Gherghe, care au rămas fără cuvinte atunci când l-au văzut umblând desculţ la numai 8 grade Celsius.
"Lucrul ăsta e de la Dumnezeu. De ani de zile merg aşa. Iarna suntem cei mai mulţi. Câteva sute. Eu nu mă impun ca şef. Sunt un om simplu. Eu nu mă impun, înainte de toate încerc eu să fac lucrul ăla, să fiu un om mai bun, iar ei încearcă să mă copieze, să facă şi ei ce fac eu. Să fii părăsit de toată lumea. Când eram copil mic, eram mai visător şi mi-ar fi plăcut să-mi cunosc părinţii. Orice om în inima lui şi-ar dori să intre în rândul lumii. Cu adevărat, viaţa mea s-a dus. Eu mi-am dedicat viaţa oamenilor străzii. Viaţa mea s-a dus, eu o să lupt mereu pentru ei", a declarat Regele canalelor la Antena 1.
captura Antena 1
Întrebat de realizatoarea emisiunii dacă mai crede într-o schimbare a vieţii şi că va ajunge să aibă o familie a lui, bărbatul a răspuns: "Nu există vise, speranţe pentru mine. Numai Dumnezeu ştie viaţa noastră. Avem o viaţă cam ciudată. Pe noi nu ne protejează nimeni: nici legea, nici statul. De noi dispune oricine, oricum vrea. Citesc cărţi, ziare şi cam ştiu ce se întâmplă. Până la 16 -17 ani, am stat în orfelinat. După aceea, m-a dat statul afară. Este o şansă şi lupt pentru a avea şi ei o şansă, să îşi facă o casă. Mâncarea ne-o luăm şi din gunoaie, dar o mai şi cumpărăm. Noi suntem independenţi şi trăim din ce avem, mai şi muncim".
Articolul continuă după recomandări
