Rugăciunea pe care să o spui în ziua de Înălțarea Domnului. Te scapă de toate păcatele

Mântuitorul nu se desparte de lume, ci rămâne prezent în mod tainic în Biserică, prin Duhul Sfânt. Ea ne amintește că destinația noastră finală nu este lumea aceasta, ci Împărăția cerurilor, unde suntem chemați să ajungem prin credință, rugăciune și viață curată.

Rugăciunea în ziua Înălțării Domnului are o profundă însemnătate spirituală. Este modul prin care ne arătăm recunoștința față de Hristos, care, după ce a biruit moartea și păcatul, S-a înălțat la cer pentru a pregăti locul celor care cred în El. Prin rugăciune, ne unim cu această lucrare dumnezeiască și ne înălțăm, la rândul nostru, sufletul spre cele cerești.

Ce rugăciune să rostești de Înălțarea Domnului

Rugăciunea din această zi este o chemare la înălțare lăuntrică, la renunțarea la cele pământești și la întărirea credinței. Este un prilej de mulțumire, de speranță și de întărire în nădejdea vieții veșnice, alături de Hristos.

„Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pogorându-Te din înălțimile cerești pentru mântuirea noastră și hrănindu-Te cu bucurie duhovnicească în sfintele și prealuminoasele zile ale Învierii Tale pământești, Te-ai înălțat cu slavă de la noi la ceruri și ai șezut la dreapta lui Dumnezeu și a Tatălui! În această senină și atotluminoasă zi a Dumnezeieștii Tale Înălțări la ceruri, pământul prăznuiește și saltă, cerul se bucură astăzi de înălțarea Ziditorului făpturii, oamenii slăvesc neîncetat văzând firea noastră cea rătăcită și căzută, pe umerii Tăi, acum, Mântuitorule, luată și înălțată la ceruri.

Îngerii se veselesc zicând: Cine este acesta, care a venit cu slavă, puternic în lupte și tare în războaie? Acesta este cu adevărat Împăratul Slavei! Învrednicește-ne și pe noi, neputincioșii, care gândim încă la cele pământești și săvârșim neîncetat cele plăcute trupului, să cugetăm la înfricoșătoarea Ta Înălțare la cer, grijile cele trupești și cele lumești să le lepădăm și, împreună cu Apostolii Tăi, să privim acum la cer și cu toată inima și cu tot cugetul nostru, să ne amintim că acolo sus, în ceruri, este sălașul nostru, iar aici pe pământ suntem numai străini și călători, plecați din casa Părintească în țara îndepărtată a păcatului.

Pentru aceasta Te rugăm cu osârdie, Doamne, ca, prin preaslăvita Înălțarea Ta, să însuflețești conștiința noastră, să ne scoți din robia acestui trup și a acestei lumi păcătoase și să ne învrednicești să cugetăm la cele înalte, nu la cele pământești; că nu se cuvine să ne fie nouă pe plac, ci Ție, Domnului și Dumnezeului nostru, să-Ți slujim și să lucrăm, până când, dezlegându-ne de legăturile trupului și trecând vămile văzduhului, să dobândim cereștile Tale locașuri, unde, stând de-a dreapta Slavei Tale, împreună cu Arhanghelii și îngerii și cu toți Sfinții, vom proslăvi Preasfânt Numele Tău, împreună cu Părintele Tău Cel fără de început și cu Preasfântul și Bunul și de Viață Făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin”.