CUTREMURĂTOR! Scrisoarea de ADIO a lui Bogdan, tânărul care s-a aruncat în faţa trenului din Năvodari: "Capitol încheiat!"

"S-a sfârşit!
Dar pentru a face oamenii să înțeleagă, trebuie sa relatez, pe scurt, toată această experiență. Totul a inceput in urma cu 4 ani, cand, într-o noapte, am visat că am deschis ușa balconului pentru a ieși afară, dat când am trecut pe langa geamul de sticla și m-am privit, am văzut moartea. M-am speriat, cum este ceva normal. Într-un fel, am simțit că va trebui sa mor, dar timpul a trecut și am uitat acel vis. Dar o data cu trecerea timpului începusem să mă las influențat în rau. Era drumul meu spre moarte. Nu puteam înțelege ce se întâmplă, dar bine nu era. Totul în jurul meu cădea! Chiar și când era bine ajunsesem sa vad raul. Au trecut trei ani, în care eu trebuia să îmi îndrept greșelile, dar nu știam cum!
Atunci a trebuit să plec în Norvegia, aveam ceva de lucru acolo. Dumnezeu a făcut să am în jurul meu oameni credincioși, cu frica de El și tot în același timp a făcut să am Biblia langa mine. Așa s-au împlinit una dintre profeții in care spune că un maslin a stat trei ani și nu a dat nici un rod, stăpânul a vrut să îl taie, dar îngrijitorul s-a rugat de el să îl mai lase un an. A avut grijă de măslin, a pus bălegar la rădăcina. Asa s-a întâmplat împlinirea aceea. Am avut nevoie de un sâmbure de credința. Apoi, cum deschideam cartea, Dumnezeu îmi arată ce trebuie împlinit. De multe ori le vedeam după ce se impuneau, că inima mea sa nu crească și mintea mea sa nu creadă că că eu fac acestea ci nu fac decât să mă las purtat in voia Lui! Pas cu pas, am văzut cu ochii mei cum se implinesc. Speriat, știam că trebuie să mă lipesc de adevăr și de dreptate. Simțeam cum sunt mereu tras în jos, la râu de cei din jur. Pe langa luptele mele interioare, trebuia să indur și luptele cu apropiații. Și nimeni nu credea. Toți credeau că sunt nebun, dar dacă ar fii citit Biblia ar fi cunoscut că nu trebuie sa zici aproapelui tău nici că este prost nici că este nebun, pt că ce fac cei cu frica de Dumnezeu pare o nebunie pt cei din jur. In timpul acela, unde am fost chemat, am mers și Dumnezeu m-a călăuzit langa oamenii care aveau nevoie, că ei să vadă faptele mele. Trebuia că eu sa rascumpar sufletele lor cu orice preț. Sa merg chiar și până acolo încât să vând tot daca ar fi fost cazul, deoarece așa zice, să îți iubești aproapele că pe tine însuți. Dar am înțeles că degeaba îți iubești aproapele daca la rândul sau nu te iubește. Degeaba ii dai sufletul tau pt al lui. Pt că el oricum nu ar vedea asta. Atunci pt ce sa mori pt aproapele tău? Atunci am împlinit ultima profetie, cea în care renunț la tot revenind de unde am plecat. Lepadandu-ma de lacomie, am cerut ceea ce mi s-a promis, nu cat vreau eu sa am.
In tot acest timp, luptele interioare erau mari! Înțelegând Cuvântul lui Dumnezeu, știi că și Apocalipsa este aproape. Pe langa toate luptele interioare, o mai aveam și pe această. M-am lipit de Credința și Adevăr, chiar daca în ochii oamenilor am fost, sunt și raman nebun sau doctrinat. Nu am căutat mila oamenilor, căutăm să salvez lumea, dar ceea ce trebuia salvat era sufletul meu. Corpul e doar o cămașa dar sufletul omului este nemuritor. Daca ai grija de corp, trebuie sa ai grija și de suflet. Daca te iubești pe tine, îți iubești și aproapele. Iar dacă îl iubești pe Dumnezeu, trebuie sa te iubești pe tine, să iubești aproapele tău, să iubești natura, căci este Gradina Domnului și prin ea ai viața, să iubești animalele. Să iubești tot ce înseamnă viață! Dumnezeu nu sunt eu, nu este nici aproapele meu, nici copacul din fata casei! Dumnezeu este pretutindeni, dar noi trebuie să îl chemăm, să îl acceptăm sa vina in sufletul nostru, să îl primim cu brațele deschise și să nu îl îndepărtăm atunci când simțim că ne-a luat foc casa! Daca îți arde casa, e decizia lui, prin asta îți poate salva viața. Toate păcatele au un preț pe care noi oamenii trebuie să îl plătim pentru a ne răscumpără viața! Dar El este și Judecător! Noi trebuie să mergem și să vorbim cu El, să mărturisim și faptele bune și pe cele rele, dar atenție! Căință trebuie să vină din suflet! Daca nu te vei cai cu adevărat, vei muri! Dumnezeu te va considera nedemn pt sufletul pe care ți la dat! Și ți-l va lua!
Am simțit acest lucru, dar în acel moment nu mi-a fost frica de moarte! Frica cea mare a fost aceea de nu a rămâne în stare vegetală și a chinui pe aproapele meu cu mine!
Am vrut să fug din casa, dar m-am gândit că nu am unde sa merg! Cine poate fugi de ceea ce nu poate să vadă?
Atunci L-am căutat pe Dumnezeu, am mărturisit cu gura mea pt ce mă simt vinovat și pentru ce nu mă simt vinovat iar daca El consideră că nu am fost drept, atunci ii dau sufletul meu!
Aici se rezuma tot Cuvântul lui Dumnezeu!
Să îl iubești pe El cu toată ființa ta și să îți iubești aproapele că pe tine însuți!
Dar dacă pe tine nu te iubești, sufletul tau nu îl iubesti, cu ai putea să îl iubești pe Dumnezeu? Cum ai putea să îți iubești aproapele?
Eu nu mila am căutat! Mila caută cei ce nu vor să muncească cei ce așteaptă să le pice din cer! Eu am căutat Dreptate și Adevăr! Bun venit la Viață! :) Capitol încheiat!", este scrisoarea lui Bogdan.

Dacă vrei să fii la curent cu cele mai noi ştiri din ţară, dar şi din întreaga lume, te așteptăm și pe pagina de Facebook. Avem şi pagină de Instagram.

A.V.