Se apropie Postul Paştelui! Cum ne pregătim pentru această perioadă de curăţire sufletească
Publicat pe 16.02.2015 la 10:41 Actualizat pe 16.02.2015 la 11:08
Postul Sfintelor Pasti începe anul acesta pe 23 februarie, fiind cel mai lung şi cel mai aspru din posturile de durată întâlnite în Biserica Ortodoxă. Postul Paştelui mai este cunoscut de credincioşi şi sub denumirea de Postul Mare, deoarece are o durată de 40 de zile.
Postul Sfintelor Pasti începe anul acesta pe 23 februarie, fiind cel mai lung şi cel mai aspru din posturile de durată întâlnite în Biserica Ortodoxă. Postul Paştelui mai este cunoscut de credincioşi şi sub denumirea de Postul Mare, deoarece are o durată de 40 de zile.
Abstinenţa de la diversele tipuri de mâncăruri nu are decât un singur scop: întărirea sufletului pentru a rezista în războiul dus de trup (împotriva poftelor şi a patimilor), spre a se arăta biruitor şi a primi de la Dumnezeu, Dătătorul Legii, cununa neveştejită a biruinţei.
„Postul, dacă n-o are alături pe sora lui, milostenia, nu urcă la cer; pentru că nu alcătuieşte împreună cu ea doar o pereche, ci un [întreg] atelaj", susţinea Sfântului Ioan Gură de Aur.
Cineva care nu posteşte nu poate fi numărat la oamenii care postesc. Oamenii pot invoca diverse motive de nepostire, iar unul dintre cele mai întâlnite este neputinţa. Sunt oameni care nu pot să postească, au ajuns la o vârstă la care nu pot să se nevoiască, sunt oameni care nu pot să postească din pricini de sănătate, de exemplu cei bolnavi de diabet.
Biserica nu a avut în vedere aşa ceva în trecut şi asta nu pentru că nu era boala respectivă, dar nu se ştia nici tratamentul ei şi nu se putea interveni pe atunci în situaţii de felul acesta.
Trăim totuşi în nişte realităţi şi trebuie să avem în vedere nişte situaţii, care au rostul lor pentru binele omului. Şi Dumnezeu nu l-a făcut pe om să se chinuiască, aceasta e realitatea, Dumnezeu l-a făcut pe om să se mântuiască.
Dacă, însă, nu urmează să ne oferim pe noi înşine, nici să avem ajutorul care vine prin post din cauza neputinţei trupului, şi să arătăm mai mare nepăsare, ne facem rău, fără să ne dăm seama, peste măsură, nouă înşine. Dacă lipsa izbânzilor despre care am vorbit mai sus nu ne foloseşte deloc chiar dacă postim, dacă vom arăta mai multă nepăsare, deoarece nu putem să folosim nici medicamentul postului.
În perioada postului nu trebuie să ne gândim numai la cum să mâncăm mai puţin, pentru că, dacă e vorba să mâncăm mai puţin, nu trebuie să ne gândim la asta numai în post. Diversitatea alimentelor ne permite ca şi pe perioada postului să mănâncăm şi mult, că tot puţin e.
Postul nu e despre mâncare, ci despre a fi mai bun, de a fi cu dorinţa de mai bine, de a aduce împărăţia lui Dumnezeu aici, în mijlocul nostru. Să trăim în aşa fel încât putem fi sub binecuvântarea lui Dumnezeu.
Citeşte şi:
Arsenie Boca a trimis un semn! Credincioşii sunt înspăimântaţi
Ce spunea Arsenie Boca despre Sfânta Marie Mare! Rugăciunea pe care este bine să o rosteşti astăzi
A.E.D.