Într-o viaţă plină de neajunsuri, singurul punct de sprijin pentru pilotul Adrian Iovan rămăsese fiul lui, Albert. Deşi se afla în custodia mamei lui, Romaniţa Iovan, băieţelul petrecea mult timp în compania tatălui său. Pentru el, pentru a nu ajunge în situaţia de a-i refuza ceva, pilotul încerca să-şi suplimenteze pensia, efectuând curse medicale, asemenea celei în care şi-a găsit sfârşitul...

În ziua fatidică, susţin vecinii, Albert se afla la el. Îi văzuseră împreună, semn că au apucat să-şi ia rămas bun înainte de cursa morţii, când, probabil, Iovan i-a promis juniorului său că-şi va duce misiunea la bun sfârşit şi va reveni cât mai curând la el. Apucase deci să-l mai îmbrăţişeze o dată înainte ca moartea să-l îmbrăţişeze pe el... Iar el şi-a dat ultima suflare, prins între fiare, cu gândul la puştiul cu ochi senini care îl aştepta acasă, în vila lui din Otopeni, un gând care l-a mai ţinut în viaţă aproape două ore de la momentul tragediei.

„Albert, te iubesc!”, au fost, potrivit surselor apropiate anchetei cuvintele de „Adio!” ale pilotului-erou. A salvat cinci oameni şi a dat la schimb propria viaţă.

Tot vecinii lui Iovan ne-au mărturisit că, spre seară, când moartea lui devenise o certitudine şi o ţară întreagă privea încremetită operaţiunea de salvare din Pădurea Ursoaia, Romaniţa, a venit val-vârtej la domiciliul pilotului pentru a-şi recupera fiul. Pentru ea, probabil, au urmat clipe crunte în care a trebuit să-i explice micuţului Iovan că tatăl său... nu se mai întoarce. Da, îi promisese, dar nu avea să se mai întoarcă.

Înainte să plece, Adrian Iovan a apucat să-i insufle fiului său puţin din marea lui pasiune, cea care i-a adus sfârşitul. În vara trecută, pilotul şi-a urcat fiul de nici şapte ani la manşa unui avion. A imortalizat momentul, unul plin de emoţii, pentru amândoi. Acum, totul rămâne doar o amintire preţioasă pentru băiatul care va creşte cu tatăl lui în suflet.

S.I.