Doliu în lumea sportului! A murit o legendă: "Deplângem cu profundă tristețe..."
De Oana Vacarusi.
Publicat pe 08.08.2023 la 19:48
Actualizat pe 08.08.2023 la 19:48
Lumea sportului e în doliu! Federico Bahamontes, primul spaniol care a câștigat Turul Franței, s-a stins din viață la vârsta de 95 de ani. Tristul anunț a fost făcut de oficialii spanioli, citați de presa internațională.
Doliu în lumea sportului! A murit o legendă
Profimediaimages.ro
Urmărește SpyNews pe Discover- Lumea sportului e în doliu
- S-a stins din viață o legendă
Federico Bahamontes a murit astăzi, marți, 8 august. Anunțul a fost făcut de primarul din Toledo, Carlos Velasquez, pe rețelele de socializare. Născut pe 9 iulie 1928, în Val de Santo Domingo, provincia Toledo, primul spaniol care a câștigat Turul Franței s-a stins din viață la vârsta de 95 de ani.
A murit Federico Bahamontes, primul spaniol care a câștigat Turul Franței
Federico Bahamontes, primul spaniol care a câștigat Turul Franței, s-a stins din viață astăzi, la vârsta de 95 de ani. Câștigătorul Turului Franței din 1959, „vulturul din Toledo” – așa cum a fost descris în 1957 de Jacques Goddet, directorul cursei – a fost cel mai bătrân câștigător în viață al Turului.
Articolul continuă după recomandări
"Deplângem cu profundă tristețe pierderea lui Federico Martin Bahamontes, Vulturul din Toledo, un reper în sport care a dus numele orașului nostru în vârf. Fiu adoptiv al orașului Toledo, admirat și iubit, Fede ne-a încântat cu cățărările sale extraordinare. Magazinul său de biciclete, din Plaza de la Magdalena, din orașul nostru, a fost un loc de pelerinaj pentru toți fanii.", a declarat primarul din Toledo, Carlos Velazquez, într-un comunicat pe rețelele de socializare.
Federico Bahamontes s-a retras la 37 de ani, după o victorie la Montjuic
După ce s-a retras din cariera de ciclist, Federico Bahamontes a devenit managerul unui magazin de biciclete din Toledo, și i-a plăcut să arate vizitatorilor muzeul dedicat lui. În 2009, l-a condus pe jurnalistul Le Monde Jean-Louis Aragon pe străzile orașului său unde, spunea el, „mă tratează ca pe un rege”.
Nostalgia devenise un prieten fidel. În amintirile lui, soarele i-a ars trupul, mâinile i-au fost puse în vârful ghidonului, așa că a urcat iar și iar pe Aubisque, Télégraphe sau Izoard, singur în frunte desigur. „Retrăiesc acele momente în fiecare zi. Încă mă simt atât de emoționat și, urmând cursele de astăzi, văzând locurile în care am fost, mi se face pielea de găină și sunt fericit.”, spunea el.
