Părinte fiind, ştii că dificultatea sarcinii copilului e dublată de dificultatea cu care te confrunţi atunci când îi arăţi paşii esenţiali. Vestea bună e că, în ziua de azi, resursele ne stau la dispoziţie - pur și simplu alegem ceea ce i se potriveşte cel mai bine celui mic, pentru care totul este încă nou.

1. Q&A

Adică întrebări şi răspunsuri, desigur! Copilul este în mod natural curios, iar ca părinte, ştii de câte ori pe zi auzi temutul, dar minunatul „de ce?”. Pentru a transforma curiozităţile copilului într-o activitate de învăţare, trebuie să fii receptiv la întrebările sale şi, de ce nu, să îl ghidezi către alte întrebări. Poţi chiar să faci un schimb de roluri cu el şi să-i adresezi și tu întrebări. Pus în situaţia de a da explicaţii, copilul va ajunge să îşi cunoască mai bine capacităţile de exprimare şi îşi va antrena, fără a băga de seamă, imaginaţia şi gândirea logică.

2. Jocul de rol

O tactică de învăţare susţinută de cele mai importante voci din domeniul pedagogiei, inclusiv de celebrul psiholog Jean Piaget, jocul de rol este adiacent primei activităţi pe care am propus-o. Spre exemplu, „jocul pălăriilor gânditoare”, pe care îl poţi practica alături de copilul sau copiii tăi şi prietenii lor, presupune ca fiecare participant să fie reprezentat de o pălărie. Pălăria albă desemnează gândirea obiectivă, pălăria roşie - gândirea emotivă, pălăria galbenă - gândirea optimistă etc. Ca moderator, le poţi da copiilor o temă de gândire, iar fiecare dintre ei, în concordanţă cu pălăria reprezentativă, îşi va expune punctul de vedere.

În acest fel, oricare dintre micii participanţi îşi va putea asuma un rol şi va înţelege că problemele pot fi abordate din unghiuri diferite. Alte jocuri de rol se referă la transpunerea copilului într-o situaţie specifică: de exemplu, el poate să joace rolul de profesor, în vreme ce tu îmbraci haina de elev; el poate ţine un discurs, în vreme ce tu reprezinţi publicul. Fiind pus în posturi neobişnuite, copilul va deveni mai capabil să rezolve probleme, să îşi dezvolte empatia şi, automat, să relaţioneze mai bine cu ceilalţi - una dintre cheile cunoaşterii lumii stă în definitiv, în capacitatea de relaţionare.

3. Natura ca dascăl

Pe lângă activităţile pur sociale, o simplă ieşire în natură este o activitate la fel de benefică. Plimbările prin spaţiile verzi îl pot ajuta pe copil să înţeleagă existenţa altor forme de viaţă şi armonia în care ele se află cu omul. O privire către cerul înstelat poate să suscite mari întrebări cărora, la fel ca în cazul primei activităţi, trebuie să le răspunzi cu răbdare şi cu promisiunea că există încă multe alte enigme de descifrat. Învăţarea se naşte, de cele mai multe ori, în realitatea imediată. Totuşi, pentru ca fiul sau fiica ta să înţeleagă pe deplin lumea înconjurătoare, există şi alte resurse necesare, pe care urmează să le descriem.

4. Universul cărţii

După toate activităţile de învăţare complet nonformală, este necesară şi o sistematizare a informaţiei. În afara informaţiilor preţioase pe care le obţine în grădiniţă şi în şcoală, copilul are nevoie de materiale care să îl ajute să pună în perspectivă tot ce a învăţat. Prin imagine, uneori prin cântec şi întotdeauna prin text, te poţi asigura că numeroasele cărţi educative pentru copii îl vor ajuta să îşi fixeze cunoştinţele pe care le dobândeşte zi de zi.

Desigur, acest tip de învăţare este tot unul asistat: îi poţi citi chiar tu copilului ori îl poţi întreba ce i s-a părut cel mai frumos sau mai interesant din lectura pe care a făcut-o. Poţi cânta alături de el, la fel cum poţi să creezi adevărate poveşti despre personajele colorate care îi facilitează experienţa cunoaşterii.

Astfel, prin activităţi interactive şi prietenoase, copilul tău va ajunge să stăpânească mult mai bine legile lumii care îl înconjoară şi să devină, într-o bună zi, un adult fericit şi autonom.