A făcut vedete TV din nişte vagabonzi! Situaţie unică în showbiz
De Redactia Spynews.ro.
Publicat pe 08.11.2019 la 23:50
Actualizat pe 08.11.2019 la 23:27
Unul dintre cei mai cunoscuţi dresori din România a reuşit să transforme nişte vagabonzi în vedete, deşi, la prima vedere, nu avea nicio şansă.
Adaugă-ne ca sursă preferată în GoogleUnul dintre cei mai cunoscuţi dresori din România a reuşit să transforme nişte vagabonzi în vedete, deşi, la prima vedere, nu avea nicio şansă.
Invitat la „Stăpânii vedetelor”, emisiune difuzată astăzi, începând cu ora 13.00, la Antena Stars, dresorul Cătălin Cornea vorbeşte despre cei câini ai săi, toți luați de pe stradă, câini dificili, pe care a reuşit să îi transforme în nişte veritabile vedete, care au jucat în câteva reclame şi chiar într-un film. Stăpânilor cu animale mofturoase, Cornea le oferă câteva ponturi, cum să convingem câinele să mănânce boabe, de exemplu. “Când îi dădeam mâncarea lui Tipi Tip, ca să înveţe să mănânce… Că, dacă unui pui îi pui un castron plin de boabe, el nu ştie ce să facă cu ele. Mănâncă două, trei, sau nici nu le bagă în seamă. Ca să îl învăţ să mănânce boabe, luam o mână de boabe şi i le aruncam pe parchet. Şi când le vedea că se împrăştie ca nişte şoricei, fugea după ele şi le mânca pe toate. Şi aşa, puţin câte puţin, în loc să le mai arunc pe parchet, le puneam în castron. Şi se ducea repede pe aceeaşi stare şi le mânca pe toate. Când vedea că se goleşte castronul, se uita la mine şi mai cerea. Şi mai puneam o mână. Şi aşa s-a obişnuit să mănânce din castron boabe”, explică dresorul Cătălin Cornea.
Articolul continuă după recomandări
În cadrul aceleiaşi emisiuni, dresorul spune povestea lui Takeo, un câine din rasa Akita, abandonat într-o pădure: “Are opt ani şi jumătate. A fost un câine adoptat la rândul său. A fost abandonat de foştii stăpâni la vârsta de 1 an şi jumătate. A fost un câine abandonat. Din păcate, rasa Akita este o rasă deosebită, are un caracter puternic şi trebuie să ştii să îi tratezi. Pentru că stăpânii lui, de când era mic, de când l-au luat, nu au ştiut să îl educe corespunzător şi să îl trateze conform personalităţii lui, i-au tulburat comportamentul şi de asta a devenit conflictual cu ei, pe alocuri agresiv, şi l-au abandonat efectiv. Eu l-am găsit într-o pădure, l-am salvat, era jalnică starea lui. Uşor uşor, l-am reabilitat. (...) Am simţit că este tulburat şi practic l-am abordat din start cu mare precauţie, ca să nu aibă nişte flash-back-uri care l-ar fi făcut foarte ameninţător faţă de mine. Din instinct de apărare, ar fi făcut asta. Am căutat să evit orice conflict cu el şi să îl câştig de partea mea, să prindă încredere în mine şi, încet, încet, să construim prin dresaj, o relaţie prin care eu îl conduc”.
