“E simplu. Te afli în tramvai, în miezul zilei, mergi dinspre casă spre job, eşti bine, eşti fericit, eşti mulţumit cu gândurile tale, cu stările tale şi apoi, dintr-o dată, vine peste tine o ceaţă, o umbră. Te întunecă dintr-o dată, ţi se strică starea. Începi să te simţi agitat, furios, tensionat. Şi ştiţi ce e ciudat? Parcă starea aia nu vine de la tine. Ştii că nu e a ta. Şi chiar eşti uimit pentru că în interiorul tău vezi cum se strică vremea şi zici „De unde? Că eu am plecat bine de acasă”. Părinţii bisericii spun că în clipa aceea, lângă tine, tocmai s-a aşezat un demon şi te molipseşte cu starea lui întunecată. Deci, practic, aia e starea demoniacă, a demonului. Şi ce ştie el cel mai bine să facă? Să arunce acea stare urâtă peste oameni. De aceea, când avem o stare pe care nu o putem controla, de exemplu o stare de furie în casă... Cine vrea să ţipe la copii, la nevastă, la soţ? Cine vrea să se poarte furibund în casă? Nimeni. Dar, câteodată parcă suntem posedaţi de o putere care e mai mare decât noi, parcă. Ăla e demonul”, explică părintele Visarion Alexa.

“Exorcizările şi persoanele posedate de demoni sunt foarte rare. Istoria bisericii precizează că, de-a lungul istoriei creştinismului, nu au fost foarte multe persoane care, cu adevărat, au fost posedate de demoni. De cele mai multe ori, posedările pe care le vedem filmate şi transpuse pe net, prin mănăstiri sau prin alte locuri sunt doar stări psihice, nu sunt posedări. Aş spune că, într-o generaţie de oameni, dacă e unul care să apară ca posesie. Hitler, Stalin au fost oameni posedaţi de demoni, oameni care au putut să omoare sute de mii de oameni. Deci, un criminal este posedat de un demon. Poate fi măsurat de ceea ce lasă în urmă. Să nu ne imaginăm că posedarea este ceea ce vedem noi în filme. Hollywood-ul are o apetenţă pentru filme cu posedări. Majoritatea posedărilor pe care le vedem prin mănăstiri la ora actuală seamănă cu cele din Hollywood şi nu cu alea din evanghelie. În România, exorcizările nu sunt interzise prin lege, dar nu sunt practicate pentru că majoritatea stărilor demonice, posedărilor pe care noi le vedem, biserica nu le autentifică. Armele bisericii sunt că îl ajută pe om, se roagă pentru el. Sunt foarte rare posedările cu adevărat, pe care biserica le autentifică”, continuă părintele.

“Omul este expert în a-şi face rău. Poate că demonul nu este întotdeauna prezent să facă acest rău pentru că omul îşi face suficient de mult rău încât la răul acesta să mai vină şi demonul să mai facă ceva. Uneori, omul îşi poate face mai mult rău decât diavolul, pentru că, e tot aşa o tradiţie bisericească... dacă demonul s-ar arăta în toată urâţenia lui în faţa omului, omul s-ar înspăimânta şi ar fugi în braţele lui Dumnezeu. Dar demonul, în principiu, stă ascuns, pentru că el îşi doreşte ca omul să facă răul. El nu vrea să îl înfricoşeze de rău. Vrea să îi dea justificare pentru rău. Vrea să îi dea sens pentru a face rău. De aceea, omul ajunge să îşi facă rău doar prin simpla influenţă, fără implicarea directă, aş spune, a demonului”, mai adaugă părintele Visarion Alexa.