Anunț important pentru părinți! Ce nu ai voie să faci atunci când pui numele copilului

INFORMARESetările tale privind cookie-urile nu permit afișarea conținutului din această zonă. E necesar să accepți cookie-urile social media pentru afisarea acestui tip de conținut. Modifică setările

Părinții din România au obligația de a declara nașterea copilului în termen de 30 de zile pentru copilul născut viu și în termen de 3 zile pentru copilul născut mort. În LEGEA nr. 119 din 16 octombrie 1996 se arată care sunt prenumele care pot fi refuzate.

Așadar, conform acestei legi, formate din cuvinte indecente, ridicole ori altele asemenea, de natură a afecta ordinea publică și bunele moravuri sau interesele copilului, după caz vor fi refuzate.

Când îți poți schimba numele

Pentru persoanele care doresc să își schimbe numele, ar trebui să știe că această modificare se poate face doar în anumite situații, de exemplu atunci când numele a fost o greșeală a ofițerilor de stare civilă.

Iată ce spune legea!

• când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod

• când persoana în cauză a folosit, în exercitarea profesiei, numele pe care dorește să îl obțină, făcând dovada cu privire la aceasta, precum și asupra faptului că este cunoscută în societate sub acest nume
• când, din neatenția ofițerilor de stare civilă ori ca urmare a necunoașterii reglementărilor legale în materie, au fost efectuate mențiuni greșite în registrele de stare civilă ori au fost eliberate certificate de stare civilă cu nume eronate, în baza cărora au fost eliberate alte acte
• când persoana în cauză are nume de familie sau prenume format din mai multe cuvinte și dorește simplificarea acestuia
• când persoana în cauză este cunoscută cu un prenume și dorește adăugarea acestuia la prenumele inițial, cu respectarea dispozițiilor legale privind numărul maxim de cuvinte din care poate fi format prenumele
• când persoana în cauză poartă un nume de proveniență străină și solicită să poarte un nume românesc
• când persoana și-a schimbat numele de origine străină într-un nume românesc, pe cale administrativă, și dorește să revină la numele dobândit la naștere sau purtat anterior
• când părinții și-au schimbat numele pe cale administrativă, iar copiii solicită să poarte un nume de familie comun cu al părinților lor, cu respectarea dispozițiilor art. 41^4
• când persoana în cauză solicită să poarte un nume de familie comun cu al celorlalți membri ai familiei
• când unul dintre soți sau ambii dorește/doresc schimbarea numelui de familie comun sau reunit purtat în timpul căsătoriei, cu respectarea dispozițiilor art. 282 din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, și cu consimțământul celuilalt soț, dat în formă autentică sau în fața ofițerului de stare civilă
• când persoana în cauză face dovada că a fost recunoscută de către părinte ulterior înregistrării nașterii, în formele prevăzute la art. 416 alin. (1) din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, însă, întrucât nu s-a încuviințat și purtarea numelui de familie al acestuia, nu există altă posibilitate de dobândire a numelui părintelui decât pe cale administrativă;l) când prenumele purtat este specific sexului opus
• când persoanei i s-a încuviințat schimbarea sexului prin hotărâre judecătorească și solicită să poarte un prenume corespunzător, prezentând hotărâre judecătorească definitivă
• când persoana în cauză are numele schimbat în străinătate și nu are act administrativ străin, făcând dovada cu privire la aceasta cu pașaportul/actul de identitate emis de autoritățile străine
• alte cazuri temeinic justificate.