Bătrân în papuci, fugit din calea războiului, mărturisiri tuburătoare: "Pentru ce să mai trăiesc? Am pierdut tot"

Extrem de trist, bărbatul le-a mărturisit că nu are nevoie de nimic și că tot ceea ce avea mai de preț s-a dus și a rămas singur pe lume. Spre surprinderea oamenilor legii, bătrânul le-a răspuns în română, astfel că și-au dat seama că este jumătate român și jumătate ucrainean, așa că au continuat discuția cu ei.

"- Nu am nevoie de nimic, băieți, a răspuns acesta în limba română.
- Știți limba noastră?
- Este și limba mea. Sunt jumătate român. Tatăl meu a fost român și mama ucraineană. România este și casa mea. Florea e numele meu.
- Nu vreți să ridicați puțin capul? Tot timpul ați privit în pământ.
- Unde să mai privesc, copii? Unde? a spus acesta ridicând capul spre cei doi.
Pe obrazul lui se vedeau lacrimi, iar ochii nu putea descrie decât o mare durere.
- Am 72 de ani. Am pierdut tot. Am plecat din Ucraina cum mă vedeți. Pentru ce să mai trăiesc? Pentru ce?
- Nu vreți să veniți cu noi? Am vrea să vă arătăm cum ne-am organizat aici.
- Nu pot, copii, deși mi-ar prinde bine o mișcare. Mă dor picioarele și nu pot merge decât foarte puțin. Am pierdut și bățul în care mă sprijineam. Lăsați-mă pe mine! Aveți grijă de cei mai tineri de aici. Eu sunt bătrân de acum. Nu am nevoie de nimic.
După un timp, cei doi pompieri s-au întors la bancă. Nimic nu se schimbase, nea Florea stătea tot cu capul aplecat.", au povestit oamenii legii pe site-ul de Facebook.

Oamenii legii au fost profund emoționați și i-au sărit în ajutor

Impresionați de povestea de viață a bătrânului care a fugit de război, cei doi salvatori au mers și i-au adus o pereche de încălțări, iar totodată și un baston cu care să se poată deplasa de acum înainte.

Bărbatul în vârstă de 72 de ani a fost de-a dreptul emoționat și a început să plângă pentru ajutorul care i-a fost dat, deși el l-a refuzat doar pentru ca salvatorii să-i ajute pe cei tineri, care au cu adevărat nevoie.

"- V-am adus ceva să vă ajute, i-a spus Claudiu, arătându-i o cârjă. Acum chiar vrem să veniți cu noi.
- Măi, copile, măi…
- Dar am și eu o condiție. Vreau să mă lăsați să vă încalț cu ghetele acestea. Văd că aveți papuci în picioare, a spus Claudiu și s-a aplecat să-l încalțe.
Când s-a ridicat în picioare, ochii lui nea Florea erau tot în lacrimi.
- Nu vreau să mai plângeți. O să vedeți că o să fie bine!
- Știi de ce plâng, copile? Papucii aceștia de i-ai scos mi-au salvat viața din Ucraina și până aici. Cu altceva nu am apucat să mă încalț. Iar voi acum, prin ce ați făcut pentru mine, mi-ați dat viața de aici încolo. Si pentru asta vă mulțumesc din toată inima mea. Uite, de asta plâng, de bucurie.
- Nu trebuie. Chiar nu am făcut nimic.
- Ba da… nici nu vă dați seama cât ați făcut!", au mai povestit oamenii legii pe Facebook.

CITEȘTE ȘI: ”Am fost bombardați de un avion de-al nostru!”. Mărturisiri cutremurătoare de pe câmpul de luptă, după o convorbire interceptată între soldații ruși