Calendar ortodox, sâmbătă, 13 martie. Rugăciune pentru mântuirea celor adormiți!

Acesta a murit după 13 ani de exil pe insula Proconis și a fost înmormântat lângă biserica Sfântului Mucenic Teodor, din acea insula, Sfântul Nichifor citiind foarte mult scrierilor acestuia. Moaștele sale au fost aduse la cererea patriarhului Metodie, care le-a spus împăraților Teodora și Mihail că nu-i poate fi lăsat trupul pe pământul unde a fost exilat.

Deci, şi împărăteasa şi Mihail gândind la fel cu el, au trimis de îndată ca să fie aduse în cetate moaştele sfântului Nichifor. Împreună cu preoţii şi călugării şi mulţimea de popor, care au pornit către biserica sfântului Teodor, în care se găseau aşezate moaştele sfântului mărturisitor Nichifor, a pornit însuşi marele Metodie. Deși trecuseră 90 de ani de la moartea sa, aceștia l-au luat și l-au dus către corabie cu lumânări și rugăciuni speciale și au pornit spre Constantinopol.

Moaștele Sfântului Nichifor au fost așezate în biserica sfinţilor apostoli, în ziua a treisprezecea a lunii martie, iar de atunci se sărbătorește an de an cu rugăciune.

Rugăciune pentru mântuirea celor adormiți

„Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta cre­dință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gân­­dul le-au săvârșit, și-i așază pe ei, Doamne, în locuri lumi­noase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată dure­rea, întristarea și sus­­pinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac.

Dăruiește-le lor și nouă Împă­răția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veș­nice și des­fătarea vieții Tale celei ne­sfâr­șite și fericite.

Că Tu ești învierea și odihna ador­­­mi­ților robilor Tăi (numele), Hris­toase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Prea­sfân­tului și Bunului și de viață făcă­to­ru­lui Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Cu sfinții odihnește, Hristoase, su­fle­tele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!”