Canalul Bucureşti-Dunăre-Marea Neagră ar putea fi realizat cu bani europeni. Este visul neîndeplinit al lui Nicolae Ceaușescu

Au apărut blocaje pe Dunăre din cauza transporturilor venite din Ucraina, așadar războiul dintre Rusia și Ucraina determină terminarea proiectului. Canalul Dunăre-Marea Neagră leagă porturile Cernavodă de pe Dunăre și porturile Constanța Midia Năvodari de la Marea Neagră.

Acest canal este un canal navigabil aflat în județul Constanța și scurtează, totodată, drumul spre portul Constanța cu aproximativ 400 km. Are o lungime totală de 95,6 km, fiind al treilea ca mărime din lume după Suez și Panama.

Istoria canalului Bucureşti-Dunăre-Marea Neagră

Diplomatul englez David Urquhart a propus construirea unui canal „care sa lege Dunărea de Mare în locul unde cursul Dunării se apropie cel mai mult de Mare, evitandu-se in felul acesta un ocol si pericolele pe care gurile Dunării le cauzau navigaţiei” în anul 1837.

Conducerea Partidului Muncitoresc Român, prin Consiliul de Miniştri, a hotărât demararea lucrărilor pentru construirea Canalului Dunăre-Marea Neagră, în anul 1949. Se dorea un transport mai ieftin şi crearea unui sistem de irigaţii.

Zeci de mii de muncitori au fost aduși aici la muncă, ulterior. Majoritatea erau deţinuţi politici. Traseul Canalului a fost organizat în 18 şantiere, între care: „Columbia” (o suburbie mizeră a Cernavodei), „Saligny”, „Medgidia”, „Poarta Albă”, „Noua Culme”, „Galeşu”, „Peninsula”, „Capul Midia”, „Constanţa”.