Mulți rostesc ”amin” în grabă la sfârșitul rugăciunilor pentru că așa au învățat de la părinții sau chiar preoți, fără să se gândească la semnificația cuvântului.

”Amin” spus după rugăciune reafirmă credința celui care o rostește. Cuvântul trebuie rostit încet și cu evlavie, pentru că reprezintă, de fapt, un legământ de credință. Astfel, enoriașii își rostesc încă o dată credința și își iau angajamentul că vor respecta rugăciunea și cuvântul Domnului.

Cuvântul amin în Biblie

În cuvântările sale către apostolii, Iisus Hristos rostea adesea mai întâi cuvântul ”amin”: ”Amin, amin vă zic vouă!”. În Biblie, expresia a fost tradusă cel mai des prin sintagma ”Adevăr vă zic vouă!”, deoarece vorbele Mântuitorului reprezentau adevărul absolut și chintesența cunoașterii.

De asemenea, în Apocalipsa există un pasaj care asociază cuvântul ”amin” cu Fiul Domnului, cel care avea să vină pentru mântuire.

Apocalipsa 3, 14

„Acestea zice Cel ce este Amin, martorul cel credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu”.

Acest fragment amintește de Geneză și de forța creatoare a divinității: ”la început a fost cuvântul” și s-a întrupat lumea, iar Fiul Său a fost ”începutul zidirii” unei noi credințe, mai statornice și mai puternice.

9 versete biblice despre Învierea Domnului. Adevărata semnificație a Paștelui, explicată de Biblie