Dosarele minorilor dispăruţi, în lucru la IPJ Teleorman. Cel mai vechi, din anul 1998
Publicat pe 07.08.2019 la 19:45 Actualizat pe 07.08.2019 la 19:58
De când cazul crimelor din Caracal ţine primele pagini ale ziarelor, apar tot mai multe informaţii de la autorităţi privind minorii dispăruţi ai României. IPJ Teleorman are în lucru şapte dosare cu copii care nu au mai fost găsiţi, cel mai vechi fiind înregistrat în 1998.
De când cazul crimelor din Caracal ţine primele pagini ale ziarelor, apar tot mai multe informaţii de la autorităţi privind minorii dispăruţi ai României. IPJ Teleorman are în lucru şapte dosare cu copii care nu au mai fost găsiţi, cel mai vechi fiind înregistrat în 1998.
Potrivit purtătorului de cuvânt al IPJ Teleorman, Daniela Păşu, dosarele a şase băieţi şi o fată, daţi dispăruţi, se află în lucru. Cel mai vechi, înregistrat în 1998, este cel al unui băiat, care la acea vreme avea 7 ani. Copilul a dispărut de la domiciliul din comuna Buzeşti, Teleorman, în luna august şi de atunci, nimeni nu mai ştie nimic de el.
Cel mai recent, înregistrat în luna iulie a acestui an, atunci când un adolescent de 17 ani a plecat din centrul de plasament din Roşiorii de Vede şi nu s-a mai întors, conform Agerpres.
58% dintre copiii dispăruţi din Europa, victime ale unei forme de abuz
Potrivit datelor durnizate de Federaţia Europeană pentru Copiii Dispăruți și Exploatați Sexual (Missing Children Europe), citate de salvaticopiii.ro, 58% dintre minorii daţi dispăruţi sunt victime ale unei forme de abuz sau exploatare.
- 19 % sunt răpiți în contextul proceselor de stabilire a custodiei parentale (numai 16% din procedurile de răpire a părinților au fost soluționate prin mediere, în ciuda beneficiilor sale cunoscute pentru bunăstarea părinților și a copiilor);
- 17 % din cazuri de copii dispăruți în Europa au caracter transfrontalier;
- 20% din cazuri, apelurile din presă și sistemele de alertă pentru copii au jucat un rol important în găsirea copiilor dispăruți;
- dormitul pe stradă, cerșitul și prostituarea sunt cele mai frecvente strategii, de risc maxim, pe care copiii fugari le au la îndemână pentru a supraviețui.