Dovada că ÎPS Pimen și-a prevăzut moartea! „M-am așezat în el, am văzut că încap”
Publicat pe 22.05.2020 la 08:50 Actualizat pe 22.05.2020 la 08:51
ÎPS Pimen va fi înmormântat astăzi. Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților s-a stins din viață în noaptea de marți spre miercuri, la Institutul Matei Balș din Capitală, în urma unui al doilea atac de cord, după o luptă grea cu noul coronavirus. Un interviu acordat de ÎPS Pimen anul trecut arată că ierarhul și-a prevăzut moartea!
Dovada că ÎPS Pimen și-a prevăzut moartea! „M-am așezat în el, am văzut că încap”
arhivă
ÎPS Pimen va fi înmormântat astăzi. Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților s-a stins din viață în noaptea de marți spre miercuri, la Institutul Matei Balș din Capitală, în urma unui al doilea atac de cord, după o luptă grea cu noul coronavirus. Un interviu acordat de ÎPS Pimen anul trecut arată că ierarhul și-a prevăzut moartea!
ÎPS Pimen și-a prevăzut moartea
În luna noiembrie a anului 2019, în cadrul unui interviu acordat pentru Monitorul de Suceava, ÎPS Pimen a făcut mai multe declarații halucinante privind modul în care s-a pregătit pentru moarte. Ierarhul a dezvăluit atunci că și-a pregătit mormântul și unde este locul în care își dorește să fie îngropat.
Articolul continuă după recomandări
„Să fiu înmormântat în Bucovina. Pentru că aici mi-am trăit cei mai frumoși ani din viața mea, frumusețe în cadrul culturii și a credinței. Și am ales loc de înmormântare Sihăstria Putnei, un schit al Mănăstirii Putna”, mărturisea în 2019 ÎPS Pimen.
Pare-se că mormântul și l-a pregătit încă de la mijlocul anilor 90, ajutat de călugării de la schit.
Mai mult, ÎPS Pimen a menționat faptul că s-a și băgat în sicriu, pentru a vedea dacă încape. ÎPS Pimen își pregătise și ștergarele și lumânările, din timp.
„Sicriul mi l-am pregătit. Este din lariță. L-am pregătit frumos, m-am așezat în el, am văzut că încap. Ștergarele le-am pregătit, lumânările le-am pregătit, mai trebuie să fiu pus în sicriu și băgat în mormânt”, spunea ÎPS Pimen, menționând că, „după ce voi fi băgat în mormânt și oamenii vor pleca și va rămâne doar groparul, să se audă mai încet, așa, în surdină, „Marșul funebru”, de Chopin, „Balada” lui Ciprian Porumbescu, ceva din „Rapsodia” lui George Enescu și un bucium. Sau două buciume.”
