După ce bunica ei a murit din cauza COVID-19, Irina și părinții ei au refuzat internarea și s-au vindecat singuri, acasă. Povestea uluitoare a studentei la medicină: ”Consider că am avut noroc”

Pe data de 7 aprilie, bunica fetei, în vâsrtă de 82 de ani, a fost diagnosticată cu noul virus ucigaș, după trei zile, femeia a fost internată la Spitalul Municipal Blaj, unde, din păcate, a și murit.

"Pot să spun că avea un grad de obezitate, dar nu morbidă. Nici nu a interacționat cu alte persoane. Noi am încercam să ne protejăm cât mai bine, cum am știut", a mai spus tânăra.

După ce bunica ei a fost confirmată cu noul coronavirus, Irina și părinții au insistant să fie testați și ei. Din păcate, rezultatele au arătat că atât ea, cât și părinții ei erau infectați cu noul virus. Chiar și în aceste condiții, cei trei au refuzat internarea, pe motiv că se vor trata singuri acasă.

"Eu am experimentat o greutate în respirație, tuse seacă, congestie nazală. Nu puteam să respir, aveam nasul înfundat. M-am gândit că e o gripă, o răceală. A fost totul foarte diferit de ce vedeam la televizor. Ne-au întrebat dacă suntem bine și dacă vrem să ne internăm, dar am refuzat, pentru că am crezut și s-a dovedit a fi real, că dacă ne ajutăm unul pe celălalt o să reușim să trecem peste. În cazul nostru a funcționat. Țin să menționez faptul că DSP Alba a sugerat într-o formă mai plăcută, sau nu, că tatăl meu ar trebui să fie internat în mod obligatoriu și că nu se pune problema unui refuz, din cauză că acesta are astm bronșic și plus spitalizări repetate pentru pneumonie din luna decembrie. Doar că acesta a refuzat, din cauza morții bunicii. Nu a putut să accepte, s-a temut prea mult", a mai povestit studenta la medicină.

Deși au ales să se trateze acasă, speriați după moartea bunicii, familia Huțuleac a trecut prin momente extrem de grele în perioada izolării.

”Pentru fiecare dintre noi au fost zile în care nu eram capabili să facem absolut nimic. Stăteam și adormeam în poziția în care eram lăsați. Era foarte greu să putem face ceva, să ne deplasăm. Greutatea în respirație a fost înfricoșătoare. Îmi era greu să iau o cană cu ceai, să vreau să beau și să trebuiască să mai trag o gură de aer înainte. Sau când mâncam, trebuia să iau pauze când mestecam. În plus, aveam junghiuri toracice… nu a fost o glumă. În cazul meu a fost o combinație ciudată între gripă, guturai. A fost ciudat că nu a implicat febră. Niciunul nu am avut", sunt cuvintele spuse de către Irina.

Pe lângă toate simptomele virusului, Irina spune că s-a luptat și cu starea de neputiință. O durea extrem de tare să își vadă toată familia răpusă de coronavirus, iar ea să nu poată face nimic.

"Îmi era foarte greu să îi văd pe toți la pat, să îi văd că nu pot să se miște. Am încercat să fim puternici unul pentru celălalt. Noi, restul familiei, ne-am tratat acasă. Consider că am avut noroc", și-a încheiat Irina povestea, poate cea mai dureroasă din viața ei.