Evaluarea Națională 2026. Ce subiecte au primit elevii la Limba și Literatura română

Textul 1

„Țestoasa o adusese la redacţie şeful tipografilor, într-o seară de toamnă. Zicea că o găsise pe
aleea din fața tipografiei, când dădea să se suie în mașină și să vină după ultimele pagini ale ziarului. Cum broasca părea derutată și nu se clintea nici îndemnată cu vârful pantofului, tipograful o luase şi-o adusese aici. [...] Vreo doi reporteri, ultimii rămași atât de târziu la serviciu, i-au adus de afară, din rondurile de la marginea drumului, iarbă și frunze, ba chiar și petale portocalii, de crăiță. Broasca i-a refuzat, trăgându-și în carapace capul pestriț. Reporterii s-au plictisit repede, șeful tipografiei a dispărut și el. Când să stingă lumina și să plece acasă, Vladimir s-a aplecat și a apucat cu două degete carapacea rece în care se ghemuia un trup viu. A dus țestoasa acasă și aşa a început totul. În zilele următoare, broasca a refuzat orice fel de legume și fructe şi a stat tot mai retrasă. Vladimir şi-a dat seama că, de fapt, era o țestoasă de apă și, prin urmare, carnivoră. A umplut o cădiță de plastic, a lăsat-o să plonjeze acolo şi i-a dat carne proaspătă, atent mărunțită. Țestoasa a prins viață. O vreme i-a mers bine aşa. Apoi, când s-a făcut tot mai frig, s-a retras într-un colț al sufrageriei şi a intrat în hibernare. Din când în când, Vladimir ridica perna îmbrăcată în pluș roșu cu care o acoperise și o privea. Când a venit primăvara și țestoasa a făcut iarăși ochi, i-a servit câteva mese zdravene, din bucățele de carne de pui și chiar de curcan, apoi a eliberat-o în pădure, pe malul iazului unde putea să trăiască o sută de ani fără să o mai deranjeze vreodată vreun om.Vladimir locuia aproape de pădure. [...]

Cum lucra doar după-amiezile, Vladimir îşi petrecea dimineţile fie în grădină, ascultând păsările,
răsfoind vreo carte așezat pe treptele casei, fie hoinărind prin acest petic verde din preajma casei. Știa și cu ochii închiși harta nescrisă a acestui ţinut, așa cum alții știu străzile şi cele mai întortocheate alei din cartierul în care-au crescut. Poteci bătătorite, dizolvându-se după o vreme pe sub tufe înalte, dispărând cu totul şi reapărând preschimbate mai departe, mult dincolo de locurile străbătute de cei câţiva rătăciți, subțiate acum, niște poteci fragile, greu de zărit, marcate de o singură pereche de pași, ai lui, dus și întors, primăvară, vară și toamnă. Povârnișuri şi văi, luminișuri, buturugi înnegrite de ploi, albite de timp, acoperite pe-o parte de mușchi, pe toate le știa nu ca un om născut în ultima casă de la marginea orașului, ci ca o sălbăticiune, ca o jivină venită pe lume aici, în măruntaiele pădurii, desprinsă direct din contorsiunile vreunei rădăcini acum patru decenii, o prelungire însuflețită a unui lemn viu sau uscat, crescând și hrănindu-se cu aceste forme, miresme, nuanțe și foșnete. Uneori poposea într-un asemenea loc, se așeza pe un ciot sau se culca direct pe pământ printre arbori, privind cerul printre ramuri înalte, minute în șir sau chiar ceasuri, contemplând jadul* coroanelor vara, haşurile în cărbune ale crengilor iarna. lată ce nu ştia nimeni despre corectorul de ziar Vladimir Pârvulescu”.

Veronica D. Niculescu - Mesteceni de hârtie

Textul 2

„Satul este așezat pe nisip, cu casele înșiruite de o parte și de alta a unui spațiu larg unde se
desfășoară, probabil, ceremoniile. De jur împrejur, cocotieri, palmieri de tot felul, arbori și arbuști plini de flori sau de fructe. Toate casele sunt înălțate pe stâlpi de lemn, ca niște locuinţe lacustre”, pereții și acoperișurile sunt făcute din împletituri de frunze de palmier, iar podeaua, din trunchiuri de bambus. [...] Mă uit la plante și ascult zgomotele pădurii, încercând, în același timp să nu-i fac pe ceilalți să mă aștepte (prea mult). La un moment dat, un tânăr se oprește în dreptul unui cocotier, îmbrățișează cu braţele și pulpele trunchiul și, din câteva mișcări, este sus, în vârf, răsucind coada nucii-de-cocos care cade cu un zgomot înfundat la picioarele noastre. Mai rupe încă patru bucăți, să avem toți ce bea, și apoi coboară de parcă ar fi fost în ascensor. la o nucă și o înfige în vârful unui băț gros și ascuţit la vârf, care exact asta aşteaptă, proptit cum este în pământ. Repetă mișcarea răsucind nuca și, din câteva mișcări precise, o descojește, iar la sfârșit îi dă cep* cu maceta. Prima nucă-de-cocos de la mama ei de-acasă stă în mâinile mele, cu miezul alb înecat în peste un litru de lichid transparent și tentant. Wulf îmi atrage pe un ton serios atenţia că trebuie să beau tot dintr-o suflare, fără nicio pauză. Ceilalţi râd, dar mie mi-e atât de sete, încât aproape că m-am executat. În timp ce înghit, realizez că are un gust aproape imposibil (poate unde îl numim lapte de cocos, iar eu mă așteptam la altceva). Nu e nici dulce, nici acru, ci mai curând sălciu-sărat, plus încă ceva greu de definit. Încep să mă întreb în sinea mea cum voi rezista toată luna numai cu asemenea delicatese, prea sănătoase pentru stomacul meu, dar am uitat să pun la socoteală și apa de ploaie. Nu pornim bine mai departe, că Harry se oprește din nou și mă trezesc faţă în față cu un arbore-de-cacao, cu fructele răsărite direct din trunchi... Arbori-de-cacao cresc foare bine aici, dar nu există un sistem de prelucrare a
fructelor, așa că, după cum ne spune râzând, astea sunt „florile noastre” și nimic mai mult. Simt
tristețea şi resemnarea din spatele cuvintelor lui. OK, dacă tot nu fac nimic cu ele, vreau şi eu unul, gândesc, încercând să-l desprind de copac. Wulf, care se pare că are mai multe perechi de ochi, mă vede și strigă la mine să nu-l rup, că îmi vor da ei unul. Păi, nu-i același lucru? gândesc. Nu, sigur că nu. Primesc, într-adevăr, nu unu, ci două fructe de cacao galben-portocalii şi câteva frunze pe care vreau să le presez.

Carmen Strungaru, Agutoki. Impresii de călătorie în Papua Noua Guinee

*locuință lacustră - locuință construită pe apă
*a da cep — a face o gaură

A.

1. Completează spaţiile punctate cu informaţiile din textul 1. 2 puncte
Într-o seară de ... „ şeful tipografilor aduce o ... în

redacţie.
2. Încercuieşte litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informaţiile din textul 1. 2 puncte
Vladimir are meseria de
a. biolog la un institut.
b. corector la un ziar.
c. medic veterinar.
d. paznic la tipografie.

3. Încercuieşte litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2. 2 puncte
În sat, podeaua caselor este făcută din
a. coajă de nucă-de-cocos.
b. frunze de palmier.
c. trunchiuri de bambus.
d. tulpini de portocal.

4. Încercuieşte litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informaţiile din textul 2. 2 puncte
Autoarea consideră neplăcut gustul
a. florilor de portocal.
b. fructelor de cacao.
c. frunzelor de bambus.
d. laptelui de cocos.

5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunţ pentru a marca dacă acesta este adevărat sau fals, bazându-te
pe informaţiile din cele două texte. 6 puncte

Textul 1

Enunţul Adevărat Fals

Vladimir locuiește în apropierea unei păduri.

Vladimir aduce în redacţie un stârc cenușiu electrocutat.

Fotografia cu broasca-țestoasă apare în ziarul de duminică.

Textul 2

Enunţul Adevărat Fals

Casele din sat sunt înălțate pe nişte stâlpi de lemn.

Tânărul culege doar patru nuci-de-cocos.

Wulf îi dă voie autoarei să rupă fructe din arborele-de-cacao.

6. Precizează, în minimum două enunțţuri, o trăsătură a tiparului textual narativ, identificată în textul 1, ilustrând-o cu o secvenţă relevantă. 6 puncte

7. Prezintă, în minimum 30 de cuvinte, un element de conţinut comun celor două texte, valorificând câte o secvenţă relevantă din fiecare text. 6 puncte

8. Crezi că darurile primite trebuie prețuite, oricât de simple ar fi? Justifică-ţi, în 50-100 de cuvinte, răspunsul la întrebarea dată, valorificând textul 2. 6 puncte
9. Asociază fragmentul din opera literară „Mesteceni de hârtie” de Veronica D. Niculescu cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50-100 de cuvinte, o valoare (morală sau culturală) comună, prin referire la câte o secvenţă relevantă din fiecare text. 6 puncte

Cum se acordă punctajul pentru subiectul al II-lea

SUBIECTUL AL II-LEA 20 de puncte

Scrie, în 100-150 de cuvinte, rezumatul textului 1.

Punctajul pentru rezumat se acordă astfel:
* conţinutul rezumatului — 12 puncte;
* redactarea rezumatului — 8 puncte (marcarea corectă a paragrafelor — 1 punct; coerenţa textului — 1 punct;
proprietatea termenilor folo: 1 punct; corectitudinea gramaticală — 1 punct; claritatea exprimării ideilor —
1 punct; ortografia — 1 punct; respectarea normelor de punctuație — 1 punct; lizibilitatea — 1 punct).
Notă! Rezumatul nu va fi precedat de titlu sau de motto. Punctajul pentru redactare se acordă doar în cazul în care rezumatul are minimum 100 de cuvinte și dezvoltă subiectul propus.

Citește și: Tot ce trebuie să știi despre înscrierea la Evaluarea Națională 2026. Ghid complet pentru elevi