Plăcile de aterom se îngroașă progresiv și îngreunează fluxul sangvin către anumite organe, în funcție de artera afectată. Deși plăcile de aterom se pot localiza oriunde în corp, deseori acestea apar la nivelul arterelor coronare ale inimii (cardiopatie ischemică), la nivelul arterelor carotide care irigă capul (boală carotidiană) sau la nivelul membrelor (boală arterială periferică).

În fazele incipiente ale bolii, atunci când lumenul vasului de sânge afectat nu este micșorat foarte mult, simptomele pot lipsi. Boala începe să se manifeste după ce canalul arterial este obstruat în proporție de peste 60%.

Simptomele aterosclerozei diferă în funcție de zona afectată și pot include:

• intoleranță la efort,
• respirație dificilă,
• dureri în piept la efort și stres (pot iradia spre brațe, stomac, umăr),
• dureri și furnicături la nivelul membrelor,
• dureri de cap,
• oboseală,
• stări de confuzie.

De cele mai multe ori, ateroscleroza este cauzată de un stil de viață dezechilibrat, caracterizat de o dietă bogată în grăsimi și zahăr, sedentarism, fumat, consum excesiv de alcool. Totuși, aceasta poate apărea și pe fond genetic sau din cauza altor afecțiuni ale pacientului (diabet zaharat).

Complicațiile aterosclerozei

Ateroscleroza poate provoca infarctul de miocard și accidentul vascular cerebral ischemic. Infarctul de miocard apare prin privarea inimii de oxigen, ceea ce provoacă moartea celulelor de la nivelul acesteia. Moartea celulară, numită și necroză, este ireversibilă, ceea ce înseamnă că țesutul afectat nu va mai putea funcționa. În cazurile severe sau în lipsa tratamentului de urgență, infarctul miocardic acut poate avansa către un stop cardio-respirator și, ulterior, duce la decesul pacientului.

Dacă placa de aterom se formează la nivelul arterelor carotide, creierul este cel care nu mai primește destul sânge oxigenat. Astfel, boala carotidiană poate provoca un accident vascular cerebral ischemic, care reprezintă o privare de oxigen la nivelul unei porțiuni din creier. Un AVC ischemic poate duce la dizabilități sau chiar la moartea pacientului.

Acestea nu sunt singurele complicații cauzate de ateroscleroză. În boala arterială periferică, circulația deficitară la nivelul picioarelor poate cauza gangrenă (moartea celulelor) și necesită amputație. Bolile renale și anevrismele sunt alte posibile complicații ale aterosclerozei.

Investigații de diagnostic

Există mai multe metode prin care se poate diagnostica ateroscleroza.

• Electrocardiograma (EKG sau ECG) este cea mai rapidă și utilizată metodă de diagnostic a multor afecțiuni cardiovasculare. Aceasta constă în înregistrarea activității electrice a inimii, sub forma unor unde pe un grafic, în stare de repaus. Metoda presupune atașarea unor electrozi de pieptul pacientului, care au rolul de a capta stimulii cardiaci.
• Unele analize de sânge pot depista o activitate necorespunzătoare a miocardului (mușchiul inimii) sau un nivel ridicat de grăsimi în sânge.
• Ecografia Doppler este o investigație care aduce informații despre fluxul sangvin și despre eventualele blocaje la nivelul arterelor.
• Ecografia cardiacă aduce imagini de la nivelul inimii, prin deplasarea unui aparat cu ultrasunete la nivelul pieptului.
• Testul de efort EKG presupune evaluarea activității electrice a inimii în condiții de efort fizic (alergare pe bandă/pedalat pe bicicletă statică).
• Ecocardiografia de stres constă în efectuarea unei ecografii cardiace înainte și după un efort fizic sau înainte și după utilizarea unei substanțe care are aceleași efecte precum efortul fizic.
• Angiografia și angiografia coronariană (coronarografia) presupun introducerea tuburi subțiri (catetere) prin vasele de sânge, transcutanat, deplasarea lor către zona cercetată și injectarea unei substanțe de contrast. Aceasta face vizibile blocajele de la nivelul vasului de sânge.
• Angio-CT și angio-RMN combină tomografia computerizată sau rezonanța magnetică nucleară cu angiografia, pentru a prelua imagini de la nivelul vaselor de sânge.

Așadar, ateroscleroza este o boală periculoasă, care poate fi diagnosticată prin metode diverse, în funcție de particularitățile fiecărui pacient.