L-am văzut acolo, am spus: Ce este cu pisica asta aici? Am luat-o, am dat-o jos şi ea s-a suit în faţă, la şofer. De la şofer, am dat-o jos şi s-a suit iar în portbagaj. Vreo cinci minute m-a ţinut aşa... Am plecat la eveniment şi Ana mi-a zis: De ce ai plecat şi l-ai gonit pe bietul pisoi? Că e şi el al nimănui... Şi am zis: Lasă-mă în pace cu pisicile, că nu avem timp de aşa ceva! După vreo două zile, Ana a mers să cumpere ceva şi a venit cu pisica în braţe”, îşi aminteşte artistul.

Marian Mexicanu mărturiseşte că el crede în reîncarnare şi că este convins că pisoiul Costică este sufletul tatălui lui. “L-am acceptat pentru că am crezut că este trimis. Mie mi-au murit părinţii de foarte mult timp. Culmea este că pe tata îl chema Costel. Eu cred şi în reîncarnare. După ce i-am dat numele ăsta, la vreo trei luni de zile, prea vedeam că atunci când sunt supărat vine lângă mine, stă lângă mine, m-am gândit că i-am dat şi numele de Costică, numele tatălui meu... N-o fi ceva, ceva? Bine, gândurile mele. Dar eu cred că nimic în viaţă nu este întâmplător, totul are o logică. De atunci, de când m-am gândit la Costică şi tata, nu-i mai zic nimic”, adaugă Marian Mexicanu.