Mărturiile cutremurătoare ale unui medic militar de la Spitalul din Suceava: "L-am lăsat viu când am plecat, dar a murit a doua zi"
Publicat pe 09.04.2020 la 15:32 Actualizat pe 09.04.2020 la 15:32
Mihai Mărginean este un tânăr medic anestezist din Cluj, detașat la Suceava pentru a-și ajuta colegii să trateze pacienții bolnavi de COVID-19. El a făcut câteva mărturii șocante despre cum își duc traiul cei infectați, dar și despre cât de greu este să îți păstrezi calmul în anumite situații limită.
Mărturiile cutremurătoare ale unui medic militar de la Spitalul din Suceava: "L-am lăsat viu când am plecat, dar a murit a doua zi"
pexels
Mihai Mărginean este un tânăr medic anestezist din Cluj, detașat la Suceava pentru a-și ajuta colegii să trateze pacienții bolnavi de COVID-19. El a făcut câteva mărturii șocante despre cum își duc traiul cei infectați, dar și despre cât de greu este să îți păstrezi calmul în anumite situații limită.
Medicul povestește cum a fost interacțiunea dintre el și pacienți, dar și ce sentimente l-au încercat în timp ce îi salva viața unuia dintre ei.
"Sentimentul cred că seamănă cu ceva ce ai putea să simți după ce ești răpit de o specie extraterestră. Simt un fior rece. Ceva din mine se activează și transmite un semnal de alarmă – înțeleg doar atât: „ceva” nu e ok.", se arată într-o postare de pe un cont de socializare, cuvintele și gândurile fiind ale lui Mihai Mărginean.
Articolul continuă după recomandări
"Sunt aproape 30 de pacienți în jurul meu. Câțiva extratereștri albi se plimbă printre ei. Unii intuiesc rolul meu și încep să ridice mâinile disperate spre mine și strigă „domnule doctoooor! domnule…” cuvintele le rămân în gât. Mă uit în sus spre monitoare și văd că saturațiile lor sunt 55-60%, apoi mă uit mai sus… spre Dumnezeu și dintr-odată mi-a fost dat să înțeleg. Aici e RĂZBOI!", mai spune doctorul.
Lipsa de echipamente nu dă voie pacienților să se vindece
Medicul continuă să descrie salonul-groazei, spunând: “Unul lângă altul, conectați la un fel de oxigen ce nu pare suficient niciodată. Unii pe spate, alții pe burtă. Pe unele fețe – resemnare, pe altele – disperare. Cei care nu erau intubați și ventilați mecanic erau extrem de hipoxici. O hipoxie atipică, unii nici măcar nu sunt dispneici și pot chiar articula câteva cuvinte. (...) Am avut nevoie de multă putere de procesare să mă conving că nu sunt înconjurat de strigoi sau zombie sau cum vreți voi să le spuneți, niște umbre în care viața atârnă ca o picătură de rouă pe un fir de iarbă.".
Mihai Mărginean descrie și felul în care s-a străduit să salveze viața unui pacient care nu mai era capabil să respire.
"Mă uit la pacient, efort respirator marcat, iminență de stop respirator, tahipneic, dar conștient, se lupta cum putea el, nu renunțase. Mă vede că dau ordine – intuiește că sunt doctorul. Într-un gest de abandon total se liniștește și îmi spune că nu poate respira, să fac ceva, orice, că el nu mai vrea să trăiască așa, mai bine să moară decât așa. (...) Nu o să te las să mori, îmi spun", mărturisește doctorul anestezist.
Din păcate, eforturile medicilor nu dau roade, din cauza sistemului și a lipsei de echipamente medicale necesare salvării de vieți.
"Nu doar că este RĂZBOI, dar nu avem cum să-l câștigăm! L-am lăsat viu când am plecat… a murit a doua zi.", spune, afectat, doctorul.
Mihai Mărginean consideră că vanitatea în fața virusului ne face să pierdem teren în fața lui, și că cea mai bună cale de scăpare ar fi recunoașterea forței bolii și implicarea a cât mai mulți specialiști. De aceea, medicul îi sfătuiește pe colegii săi să se pregătească emoțional pentru ce este mai rău.
”Pregătiți-vă sufletește pentru decizii grele”, le transmite Mihai Mărginean colegilor medici.
