Postarea înduioșătoare făcută în urmă cu câteva zile de jurnalista de 32 de ani de la Libertatea găsită moartă în casă: "Număr zilele pe degete"

Pe pagina de Facebook ea vorbea constat despre ceea ce simte. Așa a făcut și la data de 10 aprilie, moment în care a făcut public un mesaj înduioșător, acesta fiind ultimul pe care a mai apucat să îl scrie.

"Număr, uneori, pe degete zilele ”bune”. Zilele în care mă simt bine, lucrez bine, sunt bine. Pe site-urile pe care le citesc, forumuri cu privire la tot felul de pastile, oamenii scriu: “Nu renunțați, veți găsi antidepresivul potrivit”.

E greu și să nu renunți. Al cincilea - sau al șaselea? - antidepresiv în mai puțin de patru ani vine la pachet cu speranțe noi și, până acum, zero efecte adverse.

Dar stau și mă întreb dacă nu cumva mă pregătesc pentru o nouă dezamăgire, vreun efect placebo, cine mai știe?

Stau și mă gândesc ce bizar e că viața mea toată depinde de câteva zeci de miligrame dintr-o substanță de care abia am auzit. Și, când zic că viața mea toată, nu e nicio exagerare.

Am ajuns în punctul în care îmi e rușine să mai vorbesc despre depresie sau să o invoc, în punctul în care nu mai înțeleg ce e în neregulă de nu mai pot funcționa. “Că înainte”, îmi șoptește creierul meu. Sau măcar că într-o zi oarecare, dintr-un trecut care se tot îndepărtează.

Am ajuns să urăsc însuși termenul de “depresie”. Îl reneg adesea, mă mint singură, ascult muzică, fac orice ca să schimb această stare. Și ea nu se schimbă decât foarte rar.

“Nu renunțați, antidepresivul asta mi-a schimbat viața”, a scris cineva despre substanța pe care o iau acum, de câteva zile.

Aștept, aștept de patru ani să am din nou pasiune pentru ceva. Să nu simt greutate, orice aș face. O greutate atât de dificil de descris în cuvinte.

“Îți va plăcea pastila asta, ajută și la concentrare, e și pe anxietate”, mi-a spus medicul meu.

Îmi doresc să îmi placă. Să mă ”ajute”. Să mă trezesc zâmbind, ca “înainte”. Să pun puțină pasiune în ce fac, măcar puțină. Măcar din când în când, să nu mă mai ascund în spatele unei stări care nu vrea să plece.

Nu vrea, și pace.

“Nu renunțați, pastila asta mi-a redat plăcerea de a trăi”.

Citesc toate forumurile, în timpul meu liber, și vreau să le cred. Să cred că există din nou plăcere, fie și dintr-o pastilă.

Dar, la naiba cu toate astea, azi a fost o zi bună, placebo sau nu.", este ultimul mesaj postat de Iulia Marin pe pagina de Facebook, înainte să treacă în neființă.

Cine a fost Iulia Marin

Iulia Marin a fost o jurnalistă de politică şi de investigaţii la ziarul Libertatea. Tânăra care urma să împlinească luna aceasta vârsta de 33 de ani, avea o experienţă de 11 ani în domeniul de jurnalist. Astfel, de-a lungul anilor, ea a lucrat la mai multe publicații, printre care și Adevărul, PressOne, Recorder, Gândul şi, în ultimii 3 ani, la Libertatea.

Totuși, din păcate, în ultimii patru ani, jurnalista s-a confruntat cu probleme de sănătate mintală, despre care a ales să vorbească deschis, chiar pe pagina ei de Facebook, acolo unde făcea postări ddestul de dese despre problemele cu care se confrunta.

CITEȘTE ȘI: Jurnalista de la Libertatea, găsită fără suflare în casă. Tânăra în vârstă de 32 de ani se confrunta cu depresie