Povestea lui lui Moș Nicolae și imagini cu el aducând daruri. Cum le explicăm copiilor această sărbătoare

Una dintre cele mai cunoscute legende despre Moș Nicolae, este a celor trei surori, fetele unui nobil sărac, care nu se puteau mărita. Se spune că atunci când fata cea mare a ajuns la vremea măritişului, Nicolae, care ajunsese deja prelat, a lăsat noaptea la uşa casei nobilului un săculeţ cu aur şi povestea s-a repetat şi când a venit vremea de măritiş pentru cea de-a doua fată.

Când a venit vremea măritişului pentru cea de-a treia, nobilul a stat de pază ca să afle cine este binefăcătorul fetelor. Se spune că Nicolae s-a urcat pe acoperiş şi a dat drumul săculeţului cu aur prin hornul casei drept într-o şosetă agăţată la uscat pe şemineu. Tatăl fetelor l-a văzut pe Nicolae şi nu a putut ţine secretul, iar de atunci oricine primea un cadou neaşteptat îi mulţumea lui Nicolae.

Cunoscut pentru darurile anonime pe care le făcea celor săraci, în Evul Mediu şi măicuţele sau călugării aşezau la uşă pe furiş daruri pentru săraci, în noaptea de Sfântul Nicolae. Cei trei săculeţi de aur dăruiţi fetelor au devenit simbolul Sfântului Nicolae sub formă a trei bile de aur şi a apărut şi obiceiul agăţării şosetelor de şemineu pentru a fi umplute cu daruri.

O altă legendă spune că după călătoria pe care a făcut-o în Ţară Sfântă pe urmele lui Iisus, Nicolae s-a întors în acasă, în Lichia, pe mare. În timpul călătoriei, o furtună teribilă a scufundat corabia şi o mulţime de marinari s-au înecat. Dintre toţi a scăpat doar Nicolae. S-a rugat lui Dumnezeu, ruga lui a fost ascultată şi toţi cei înecaţi au înviat şi de atunci Sfântul Nicolae a devenit patronul marinarilor şi al călătorilor pe ape.

În Olanda se păstrează cu sfințenie o tradiție veche de sute ani: toţi marinarii vin pe uscat la slujba din noaptea de 5 spre 6 decembrie.

Le Père Fouettard În Franţa, Sfântul Nicolae este însoţit de un personaj pe care oamenii din Metz îl dispreţuiesc. Până în 1552, Moş Nicolae venea singur pe 6 decembrie şi aducea jocuri şi dulciuri copiilor cuminţi, dar şi celor mai puţin cuminţi. În anul acela, împăratul Carol al V-lea a asediat oraşul Metz. Messienii au fost nevoiţi să ceară ajutor regelui Franţei pentru a face faţă asediului care a ţinut, cu toate acestea, până în ianuarie 1553. Breasla tăbăcarilor a inventat chiar în timpul asediului un personaj grotesc pentru a-i îmbărbăta pe locuitorii din Metz. Personajul îl reprezenta pe Carol al V-lea şi purta cu el un bici cu care încerca să pedepsească tinerii şi tinerele, alergându-i pe străzi. Anul următor, pentru a se bucura de libertate, breasla a reînnoit ideea acestui personaj urât, dezagreabil. Trecerea lui prin oraş coincide oarecum cu aceea a Sfântului Nicolae.

Anii au trecut şi, cu timpul, a devenit un obicei ca Sfântul Nicolae să aducă dulciuri, iar caricatura lui Carol al V-lea să apară pedepsind copiii neascultători cu nuieluşa usturătoare. Oameni paşnici, locuitorii din Metz l-au uitat pe Carol al V-lea şi l-au botezat Père Fouettard (moşul care vine cu biciul) pe cel care-l însoţea pe Moş Nicolae, patronul copiilor. Imaginea acestui personaj s-a răspândit puţin câte puţin spre Nord şi astfel Père Fouettard a fost acceptat în Germania, Olanda, Belgia, rezolvând uneori problemele educative ale unor părinţi, prin apariţia sa, care speria copiii neascultători. Ideea nuieluşei care pedepseşte a ajuns până pe meleagurile noastre.

Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată.