Procedura de adopţie în România. Ce trebuie să știi dacă vrei să adopți un copil
Publicat pe 06.07.2019 la 09:53 Actualizat pe 06.07.2019 la 10:16
Toţi cei care vor să înfieze un copil trebuie să ştie că procesul de adopţie în România este unul extrem de greu şi anevoios. Chiar dacă toţi copiii au nevoie de un cămin, iar foarte multe familii vor să adopte, statul nu este deloc prietenos în acest sens, iar birocraţia dă mari bătăi de cap tuturor celor care vor să înfieze un copil.
Procedura de adopţie în România. Ce trebuie să știi dacă vrei să adopți un copil
Foto: Pixabay
Toţi cei care vor să înfieze un copil trebuie să ştie că procesul de adopţie în România este unul extrem de greu şi anevoios. Chiar dacă toţi copiii au nevoie de un cămin, iar foarte multe familii vor să adopte, statul nu este deloc prietenos în acest sens, iar birocraţia dă mari bătăi de cap tuturor celor care vor să înfieze un copil.
Pentru început, o persoană care vrea să adopte un copil se poate interesa în linii mari de pe site-ul Muncii şi Justiţiei Sociale cu privire la o serie de întrebări pe care fiecare persoană decisă să adopte şi le adresează mai întâi.
Primul pas în procesul de adopţie. Unde pot să se intereseze persoanele doritoare
Articolul continuă după recomandări
Autorităţile recomandă, mai întâi, ca cei care vor să înfieze un copil să se intereseze la Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei rază administrativ-teritorială au stabilit domiciliul sau la un Organism privat autorizat (OPA).
Familia care vrea să înfieze poate să-şi aleagă copilul?
În principiu acest lucru se poate, însă specialiştii Direcţiei pentru Protecţia Copilului au dreptul să selecteze copiii care urmează să fie adoptaţi în funcţie de nevoile fiecăruia cu privire la situaţia viitoarei familii.
Viitorii părinţi trebuie să fie căsătoriţi?
Legea spune că nu este nvoie ca viitorii părinţi, cei care vor să adopte un copil, trebuie să fie căsătoriţi. Astfel, şi o persoană singură poate să devină părintele unui copil înfiat, dar, trebuie să recunoaştem, că legea este mult mai dură în acest sens, iar birocraţia mult mai amănunţită.
Legea spune că persoanele care vor adopte un copil trebuie să obţină un atestat
Autorităţile sunt cele care oferă acest atestat care confirmă că persoana care vrea să adopte îndeplineşte criterii, condiţii şi abilităţi parentale.
Acte necesare solicitării de adopţie:
- certificatul de naştere al copilului (copie legalizată);
- certificatul medical privind starea de sănătate a copilului;
- raportul de consiliere a copilului care a împlinit vârsta de zece ani, în vederea exprimării consimţământului;
- atestatul valabil al adoptatorilor;
- hotărârea judecătorească irevocabilă de încredinţare în vederea adopţiei;
- certificatele de naştere ale adoptatorilor (copie legalizată);
- certificatul de căsătorie al adoptatorilor (copie legalizată);
- cazierul judiciar al adoptatorilor;
- certificatul medical privind starea de sănătate a adoptatorilor (de la medicul de familie);
- hotărârea judecătorească irevocabilă de deschidere a procedurii adopţiei a copilului;
- raportul de consiliere şi informare a părinţilor fireşti în cazul adopţiei copilului de către soţul părintelui firesc;
- documentul care consemnează rezultatul expertizei pentru confirmarea filiaţiei faţă de tată, realizată prin metoda serologică ADN, în cazul adopţiei copilului de către soţia părintelui firesc atunci când copilul a fost recunoscut de tată pe cale administrativă, precum şi în cazul în care paternitatea copilului a fost stabilită prin hotărâre judecătorească prin care s-a luat act de recunoaşterea de către tată sau care consfinţeşte învoiala părţilor, fără a se fi cercetat temeinicia cererii;
- declaraţia notarială pe propria răspundere (atunci când copilul adoptat are un singur părinte - necăsătorit -, iar acesta se află într-o relaţie cu o persoană de sex opus -- necăsătorită).
O.P.
