Scandal în sala de judecată, la procesul polițiștilor acuzați de tortură / Fratele unuia dintre bărbații morți, gonit de instanță
De Narcis Voica.
Publicat pe 28.08.2024 la 22:47
Actualizat pe 28.08.2024 la 22:47
Cel mai recent termen al procesului polițiștilor acuzați de lipsire de libertate și tortură s-a încheiat cu un scandal în sala de judecată, după ce fratele unuia dintre bărbații morți i-a reproșat șefului agenților de la Secția 16 că a comis mai multe abuzuri.
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google- Declarația dată de șeful agenților de la Secția 16 l-a scos din minți pe fratele unuia dintre bărbații morți
- În fața instanței, fratele victimei l-a acuzat pe Viorel Șeicaru de fapte grave
- Judecătorul l-a dat afară din sală pe fratele mortului
Fratele lui Ionuț Ghiorghe, unul dintre bărbații care au murit la câteva luni după ce au fost răpiți și torturați de nouă agenți de la Secția 16, a dezvăluit, în exclusivitate pentru SPYNEWS.ro, că cel mai recent termen al procesului s-a încheiat cu evacuarea lui din sala de judecată.
„Viorel Șeicaru, liderul de sindicat al polițiștilor care a condus echipajele de la Secția 16 când au avut loc actele de tortură, a început să declare în fața instanței că este o victimă. Spunea că el era într-o continuă luptă cu grupările interlope, că el încerca să destructureze grupările de traficanți de droguri... Un adevărat erou, ce mai! Și că el era împotriva grupării Sportivilor și de aceea îl ura lumea... Nu am putut să mă abțin și am întrebat de ce l-au torturat pe fratele meu și de ce l-au hărțuit până în ziua în care a murit. Judecătoarea m-a dat afară. Nici măcar nu mi-a dat avertisment sau ceva de genul acesta... Pur și simplu, m-a dat afară. Pe mine, care sunt parte vătămată în dosar...”, a declarat Florian, fratele unuia dintre bărbații torturați de polițiștii de la Secția 16, care au murit după câteva luni, în condiții suspecte.
Declarații incredibile
La un alt termen, un judiciarist a mărturisit că adjunctul șefului Secției 16 l-a pus să facă o investigație – fără a deschide un dosar penal! -, pentru a afla cine erau polițiștii acuzați de tortură.
Culmea, în ziua în care martorul de la Investigații Criminale susține că efectua o anchetă pentru identificarea secției la care lucrau torționarii, una dintre victime posta pe Facebook faptul că agresorii erau agenți la Secția 16! Cu toate acestea, individul care a declarat sub jurământ că nu știa că autorii erau colegii lui a susținut în fața instanței că a aflat abia după alte „câteva zile” unde lucrau torționarii. Deși toată țara aflase deja, singurul care nu știa cine erau autorii era fix anchetatorul care efectua o anchetă ilegală, fără știrea Parchetului!
Ignorând flagrant legea, colegii torționarilor nu au sesizat Parchetul, nu au ridicat imediat înregistrările surprinse de camerele de supraveghere, nu au cerut o ambulanță pentru o victimă care mergea de-a bușilea, fiindcă fusese bătută la tălpi, și, bomboana de pe colivă: toate probele, în loc să ajungă pe masa unui procuror, au ajuns la Control Intern, via adjunctul Secției 16.
„A venit la ușă pe coate și genunchi”
În fața judecătorilor, după ce a jurat că va spune doar adevărul, în calitate de martor, un agent șef principal de la Biroul de Investigații Criminale din cadrul la Secției 16 Poliție, a declarat:
„Nu-mi mai amintesc pe ce dată, am fost chemat de adjunctul secției, împreună cu un coleg, ca să facem verificări cu privire la un proces-verbal. Era un proces-verbal de deplasare la un eveniment. Acolo se menționa că niște polițiști – nu se explica dacă erau de la Rutieră, de la secție, dacă erau polițiști locali – ar fi agresat persoanele pe care le-ați menționat dumneavoastră. Probabil că a sunat la 112 una dintre persoanele respective. Am mers să verificăm persoanele respective. Am ajuns la o adresă, iar ambele persoane erau în locuința respectivă.
Persoana mai în vârstă (Teodor Gheorghe -n.r.) ne-a deschis ușa. Cealaltă persoană (Ionuț Mihai Ghiorghe – n.r.) a venit la ușă pe coate și genunchi, spunând că nu poate să meargă, fiindcă a fost bătut, inclusiv la tălpi (detalii și imagini, în postarea de mai jos).
A spus că a fost bătut de polițiști, însă nu știa de unde erau, ci doar că purtau geci reflectorizante. Nu am sunat la Salvare. Nu mi-a spus că are nevoie de ajutor medical. Era la vreo două zile, dacă nu mă înșel (de la agresiune – n.r.). Nu îmi amintesc dacă au spus că ar fi fost la spital”, a declarat judiciaristul de la Secția 16.
Deși ar fi trebuit să anunțe imediat Parchetul, polițistul a refuzat să deschidă un dosar penal și a făcut o investigație ilegală, la cererea șefului.
Articolul continuă după recomandări
I-a dus pe bărbații torturați fix în ograda bătăușilor
„Nu îmi amintesc exact, dar parcă am mers cu ei la sediul secției, de unde am luat criminalistul, după care să facem cercetarea, să indice locul exact unde s-a întâmplat. Am mers pe Calea Șerban Vodă, numărul 286, dacă nu mă înșel, ne-au indicat locul de unde au fost interceptați și introduși în mașină. Cel mai în vârstă (Teodor Gheorghe – n.r.) ne-a indicat așa-zisul traseu, unde l-au abandonat, undeva în zona Zețari. Tot el a spus că a fost introdus în autospecială și i s-a dat cu spray lacrimogen. După aceea am mers pe traseul celui de-al doilea (Ionuț Mihai Ghiorghe – n.r.), undeva pe un câmp”, a continuat polițistul de la Investigații Criminale – Secția 16.
Polițist care, după trei ani, își amintea numărul imobilului în fața căruia s-a petrecut totul (Calea Șerban Vodă, numărul 286), dar nu își mai amintea clar dacă le-a dus pe victimele torturate de polițiștii de la Secția 16 fix în gura lupului.
Situație halucinantă
Anchetatorul plătit din bani publici ca să prindă infractori a susținut că investigația lui era foarte importantă, deoarece locul agresiunii era la granița dintre secții și doar așa putea elucida cine făcea filtru la Eroii Revoluției în noaptea cu pricina. De parcă mii de polițiști de la cele trei secții patrulau haotic fix în momentul agresiunii, fără a anunța superiorii și fără a respecta un plan de serviciu.
„Adjunctul secției ne-a pus să verificăm despre ce polițiști este vorba, pentru că acolo de unde au fost luați ei este limita a trei secții: 24, 16 și 18”, a susținut judiciaristul.
Apropiații victimelor cred, însă, că scopul „anchetei” a fost altul: intimidarea și hărțuirea acestora.
Întrebat de judecătoare dacă nu exista un plan de acțiune în care să se specifice cine executa misiune în acea seară, în acel loc, polițistul a susținut că el n-are de unde să cunoască aceste aspecte. Deși, dacă ar fi vrut să afle adevărul, acesta era primul pas pe care ar fi trebuit să-l facă, în investigația sa: să-l întrebe pe șeful care l-a pus să facă ancheta cu iz de abuz cine era de serviciu în noaptea respectivă. Și să ridice înregistrările camerelor de supraveghere de la Eroii Revoluției, care au surprins evenimentul.
„Greșeli” pe bandă rulantă
Polițistul a declarat că cei doi bărbați erau lucizi, nu păreau să fi consumat alcool sau droguri și că au povestit cu lux de amănunte cum s-a petrecut totul. „Cel mai tânăr mergea foarte greu, ajutat de celălalt”, a afirmat polițistul care, însă, la momentul respectiv, n-a catadicsit să cheme vreo ambulanță, pentru a-l ajuta pe bărbatul căruia acum îi plânge de milă la tribunal.
Faptul că scopul polițiștilor de la Secția 16, în frunte cu șeful lor, nu era acela de aflare a adevărului, ci cu totul altul, este demonstrat de declarațiile de mai jos, în care judiciaristul recunoaște că nu a sesizat Parchetul, deși luase la cunoștință de comiterea unor infracțiuni. Toate datele strânse în timpul anchetei cu iz ilegal au fost pasate șefului, apoi celor de la Control Intern.
„După ce am făcut verificările, au fost aduși la secție și le-am luat declarații. Eu i-am luat declarația celui mai în vârstă, iar colegul meu, dacă îmi aduc bine aminte, celui mai tânăr. După ce am terminat cercetarea, toată documentația – nu știu să vă zic... Eu doar am luat declarația... Bănuiesc că colegul meu a mers cu toată documentația - declarațiile celor doi și procesul-verbal de cercetare, procesul-verbal din seara respectivă – probabil că i l-a dus domnului adjunct, care a pus o rezoluție pe el. Nu știu să vă zic mai mult”.
Întrebat dacă așa procedează de obicei și se duc în toate dosarele după victime acasă, pentru a le chestiona, martorul a afirmat că acesta era un caz special, deoarece suspecții erau polițiști. „Am aflat că era vorba despre colegii de la Secția 16 la câteva zile (peste cele „vreo două zile”, când a efectuat ancheta - n.r.), nu știu să spun exact”, a susținut martorul, sub jurământ.
În condițiile în care polițistul care încă lucrează ca judiciarist la Poliția Capitalei susține că l-a audiat pe Ionuț-Mihai Ghiorghe „la vreo două zile după eveniment” (eveniment din data de 01.09.2020) și a aflat „la câteva zile după anchetă că autorii erau colegii lui”, victima agresiunii posta, pe 3 septembrie 2020, ora 13:11, că autorii sunt polițiștii de la Secția 16. Acest martor încă este polițist și nu este acuzat de mărturie mincinoasă sau de favorizarea infractorilor. Și va încasa pensie specială, din banii noștri.
„Nu era treaba mea”
Întrebat dacă a sesizat Parchetul, dat fiind faptul că era vorba de o infracțiune, polițistul a susținut că nu era treaba lui să facă asta și că, de obicei, Parchetul era sesizat de șeful secției sau de adjunctul acestuia.
„Nu era treaba mea. Știu că acel dosar a ajuns la Control Intern, la Sectorul 4”, a declarat judiciaristul.
Întrebat încă o dată dacă, în calitate de polițist judiciar, a anunțat vreun procuror cu privire la infracțiunile pe care le constatase, individul care încă lucrează în Poliția Capitalei a susținut că n-a anunțat Parchetul, fiindcă nu știa exact cine sunt polițiștii torționari. De parcă, atâta timp cât toți suntem egali în fața legii, ar fi contat de la ce secție sunt torționarii!
Însă, pentru ei, conta! Probabil, ca să știe cum să rezolve dosarul.
În acest context, judecătoarea i-a explicat că, dacă procurorul ar fi fost sesizat, așa cum prevede legea, acesta putea dispune prelevarea unor probe de la locul faptei, înainte ca acestea să fie distruse, iar tot procurorul era acela care, eventual, putea clasa dosarul, dacă cele reclamate de bărbați nu se confirmau.
Și, pentru ca tacâmul să fie complet, individul a recunoscut și că nu a ridicat înregistrărle camerelor de supraveghere, deși știa că evenimentul a fost surprins de acestea. S-a mulțumit să precizeze în procesul-verbal doar că respectivele camere există.
Asta, deși simpla vizionare a imaginilor putea elucida enigma sa: cine erau polițiștii torționari!
Intervenții la nivel înalt și campanii de presă, pentru salvarea torționarilor
În timp ce colegii torționarilor făceau anchete ilegale, fără a anunța Parchetul, polițiștii bătăuși încercau să mușamalizeze faptele oribile. Din documentele depuse la dosar rezultă că interlopii cu epoleți au încercat să influențeze martori, au dat telefoane pe la șefii din Poliția Română, au apelat la interlopi ca să convingă victimele să-și retragă plângerile, au elaborat un plan clar, pe care să îl urmeze cu toții, au obținut ilegal probe din dosar, au determinat jurnaliști să nu publice materiale despre oamenii răpiți și torturați și au apelat la nume sonore din mass-media, pentru organizarea unor campanii de denigrare a celor care erau împotriva lor: procurori, polițiști, jurnaliști, martori, alte victime etc.
Ca în filmele cu mafioți.
