Scriitorul Gabriel Bota a avut o primă reacție după ce a fost agresat fizic și verbal, în Cluj, de către un taximetrist căruia îi atrăsese atenția că și-a parcat mașina în dreptul porții casei sale.

Gabriel Bota a transmis un mesaj pe rețelele sociale, în care a povestit cele întâmplate, fiind dezamăgit de felul în care decurg lucrurile în România. Gabriel Bota s-a declarat supărat de felul în care autoritățile intervin, precizând că deși taximetristul a comis un delict, el nu a ajuns încă pe mâinile oamenilor legii, ci transportă persoane în continuare în Cluj, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

''Aseară am ajuns acasă aproape de miezul nopții după mai mult de 5 ore de stat la UPU. Obosit, halucinat. Mi-am luat fetița în brațe și-am rumegat gândurile timp de încă câteva ore, neputând să dorm. Pentru că viața ei putea fi în pericol! M-am cutremurat! Totul e putred! E ca un domino: bărbatul care m-a lovit e produsul unui sistem educațional și social care i-a dat licență de transport persoane și a unui sistem juridic care-i permite (prin ignoranță) să aibă impresia că poate face orice oricui (pentru că nu este arestat imediat, pentru că nu este tras la răspundere) – mă gândesc oare ce s-ar fi întâmplat dacă era soția sau orice femeie în locul meu? Sunt convins că ar fi făcut la fel. De fapt, nici nu știu pe cine sau pe ce sunt foarte nervos: pe jeg?, pe doamna de la 112 care efectiv nu m-a pus în legătură cu poliția deși trebuia să o facă (motivația a fost că poliția nu are ce să facă dacă infractorul a fugit)?, pe poliție că nu a venit imediat (de fapt, n-a venit deloc)?, pe faptul că la ora 15:00 era doar un echipaj de poliție la o secție din centrul Clujului?, pe oamenii care n-au sărit în ajutor, fiind foarte mulți la acea oră lângă piață și lângă incident?, pe faptul că în Cluj nu există un spital adevărat de urgență care să deservească prin capacitate toată populația? Pe cine? Și, chiar dacă puteam, nu am apelat la ”relații și cunoștințe” cu nimic, cu absolut nimic pentru că am vrut cu adevărat să simt natura acestui sistem viciat existent în țara în care îmi duc viața. Așa că vă pot spune ceva important: de ieri și până azi nu am rezolvat nimic! Bărbatul încă transportă prin Cluj persoane în taxiul pe care-l conduce, poliția nu a făcut nimic, nu-l caută nimeni, nu cercetează nimeni nimic. Am fost la IML dar, surpriză, IML-ul are program doar Luni. La poliție doar luni dimineața pot depune plângerea. Și cine știe cât durează până o să fie căutat, găsit, cercetat etc. Până atunci, bărbatul este pe străzi și transportă persoane. Cu cât mă gândesc mai mult cu atât îmi dau seama că am obosit. Am obosit. Nu mai vreau să lupt pentru această țară pentru că mi-am dat seama că aproape nimeni nu vrea să lupte cu adevărat pentru ea. De ce să mai încerc să-i conving pe oameni că prin carte viața lor poate fi mai bună, mai protejată, mai corectă? Mă opresc. Mostrul e aici. Trăim în interiorul lui și nu ne dăm seama.