„Soarta cuiva nu trebuie să fie despre noroc". Dreptul de a întreba. Dreptul de a ști. Împreună împotriva violenței domestice

„Ceea ce m-a adus pe mine astăzi aici, atât ca Delegat de Tineret al României, cât și ca om, ca femeie: m-am născut în Teleorman în 1999. În același an și în același județ s-au născut mai multe femei, printre care și Mihaela. Mihaela nu mai este printre noi, ea a fost ucisă cu ordin de protecție în fața copiilor ei. Soarta cuiva nu trebuie să fie despre noroc. Trebuie să rezolvăm problema astăzi, dar să ne asigurăm că nu va mai reveni în 10-20 ani", a spus Lavinia Teodorescu.

Două fete, același an, același județ. Una vorbește astăzi în Parlament. Cealaltă a murit cu o hârtie de protecție în casă. Toată dezbaterea care a urmat a fost, în fond, despre distanța dintre aceste două destine și despre cine o poate micșora.

Nu a fost un caz izolat, iar datele Ministerului Afacerilor Interne au venit imediat după, ca o confirmare.

„În primele opt luni ale anului 2026, statistica arată că ne confruntăm cu o creștere a fenomenului în privința violenței domestice, o creștere cu 26 la sută. Avem 40 de mii de infracțiuni sesizate pe acest domeniu. Polițiștii au intervenit în peste 103 mii de intervenții. Pentru mine și colegii mei este foarte importantă rapiditatea", a declarat Bogdan Despescu, chestor general de poliție și secretar de stat în Ministerul Afacerilor Interne.

Una din trei femei este, la un moment dat, victima unei agresiuni sau a unei constrângeri în propria familie. Iar în spatele fiecărei cifre, a completat procurorul general, este cineva care ceruse deja ajutor, uneori cu voce tare, alteori în feluri pe care nimeni nu le-a citit la timp.

„În spatele fiecărui dosar e o persoană care a cerut ajutor, uneori explicit, uneori prin semnale pe care instituțiile statului trebuie să fie capabile să le identifice până nu e prea târziu. Consider că propunerea pentru dezvoltarea unei baze de date interinstituționale în materia violenței domestice merită o analiză serioasă", a spus Cristina Chiriac, procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Aceea este, de fapt, propunerea centrală a zilei. Modelul britanic „Clare's Law" a apărut după moartea unei femei ucise de un partener despre al cărui trecut violent ea nu avea cum să afle. Instrumentul propus acum în România pornește de la aceeași constatare: informația există undeva, în arhivele statului, dar nu ajunge la singura persoană pentru care ar conta.

„Registrul trebuie să poată fi consultat de oricine prin mecanisme clare, și Ministerul de Interne susține acest lucru. În plus, să punem în toate instituțiile statului afișe de ajutor: femeia aflată în pericol trebuie să primească această informație inclusiv în toalete, se întâmplă peste tot în lume. Și, în al treilea rând, hai să vedem în legislație ce trebuie schimbat, inclusiv în Codul de procedură penală. Parlamentarii să se aplece să vadă ce trebuie făcut ca pruncuciderea, femicidul să nu mai fie o realitate despre care vorbim la știri mult prea des", a spus Alessandra Stoicescu.

Detaliul cu toaletele nu este un amănunt. Este singurul loc dintr-o instituție publică în care o femeie poate citi un afiș fără ca cel care a venit cu ea să vadă ce citește.

Ca femeile să aibă încredere, însă, aceste cazuri trebuie mai întâi să nu mai fie tratate ca fiind de mâna a doua.

„Fenomenul violenței domestice nu trebuie să fie văzut ca un fenomen infracțional pe care instanțele trebuie să îl soluționeze marginal pentru că agenda media are alte priorități", a avertizat Victor Alistar, purtător de cuvânt al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Întrebarea care a revenit de mai multe ori în sală a fost cea ridicată chiar de povestea Mihaelei: cum se poate ca o femeie cu ordin de protecție să fie ucisă?

„De ce ajungem la genul ăsta de drame, ca o femeie care are ordin de protecție să fie omorâtă? Avem un proiect pe care luni îl vom depune, care face ca brățara electronică să devină regulă. Prin noul mecanism pe care noi îl numim opt-out, brățara va fi aplicată ca măsură de protecție automat, iar victima trebuie să se exprime în scris dacă nu și-o dorește", a anunțat Alina Gorghiu, președintel​e Comisiei speciale comune a Camerei Deputaților și Senatului România fără violență domestică.

„Eu acum zece ani eram sub protecția unui astfel de ordin și eram închisă în casă, fără bani, fără nicio resursă, iar agresorul se plimba liber și își vedea de viață și de carieră ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Eu stăteam închisă de frică", a povestit Cynthia Loris, artist vizual și victimă a violenței domestice.

Este poate cea mai exactă descriere a felului în care funcționează astăzi sistemul: cea care a cerut ajutor rămâne închisă în casă, iar cel de care i-a fost frică rămâne afară.

„Cred că stă în puterea noastră, a femeilor, să ne apărăm libertatea. Noi, femeile, trebuie să reușim să scoatem această piatră a dominației bărbatului, pentru că violența domestică se extinde la violență simbolică și cred că o să fiu și eu la un moment dat în măsura în care, ca politician, să îmi prezint și propria poveste. De foarte multe ori, noi, femeile, suntem privite ca pe un obiect pe care cei din jurul nostru îl posedă. Mai ales cele care am ajuns la acest nivel decizional trebuie să luptăm pentru drepturile noastre", a spus Ionela-Cristina Breahnă-Pravăț, președintele Consiliului Județean Bacău.

Primul pas a fost făcut. Urmează dezbaterile și întâlnirile cu instituțiile care trebuie să avizeze proiectul.

Până atunci rămâne întrebarea de la care a pornit totul și pe care, deocamdată, o femeie din România nu are unde să o pună: este omul de lângă mine un agresor?

Statul are datoria să răspundă la timp. Înainte ca tăcerea să coste o viață.

Evenimentul a fost organizat de Fundația Mereu Aproape împreună cu Congresul Autorităților Locale și Regionale al Consiliului Europei, sub auspiciile Comisiei speciale comune a Camerei Deputaților și Senatului România fără violență domestică.