Sora Valentinei, răpusă de dorul tinerei! Ce mesaj a transmis Eliza, la aproape două săptămâni de la tragedie: „Ține-mă!”
De Patrisia Brătan.
Publicat pe 02.10.2026 la 21:49
Actualizat pe 02.10.2026 la 21:49
Au trecut aproape două săptămâni de la tragedia care a șocat o țară întreagă! Valentina a lăsat un gol imens în inimile celor care au cunoscut-o, iar sora ei nu-și poate reveni din durere. Iată ce mesaj a scris!
Sora Valentinei, mesaj sfâșietor
TikTok
- Sora Valentinei, încă în stare de șoc
- Mesajul sfâșietor al Elizei
Valentina avea 28 de ani și toată viața înainte. Tânăra a fost ucisă cu bestialitate și înghesuită într-o valiză, aruncată ulterior pe râul Olt. Presupusul criminal este chiar iubitul fetei, care a dispărut imediat după tragedie și a fost de negăsit timp de câteva zile.
Într-un final, Vlad Bălțățeanu a luat decizia de a se preda autorităților din Elveția, iar cel care l-ar fi convins ar fi fost bărbatul cu care s-a întâlnit acolo.
Sora Valentinei, distrusă de dor
De când a aflat că sora ei nu mai este în viață, Eliza a împărtășit numeroase amintiri, în care apare alături de Valentina, în vremurile bune. Sora victimei a făcut mărturisiri dureroase despre cea pe care a considerat-o cea mai bună prietenă/
Eliza nu vrea să accepte faptul că Valentina a trebuit să treacă printr-un asemenea calvar. Sora tinerei care a fost găsită într-o valiză a explicat că ar da orice să o mai poată ține în brațe măcar o dată pe Valentina.
„Aș vrea să te mai țin...”, a scris Eliza, pe TikTok.
Ce a declarat sora Valentinei după tragedie
Sora Valentinei a făcut primele declarații în urma celor întâmplate. Eliza a făcut un apel către toți cei care vorbesc despre acest subiect și i-a rugat să înceteze să-i mai blameze părinții, întrucât aceștia suferă.
Atât mama, cât și tatăl Valentinei ar fi îndemnat-o pe tânără în nenumărate rânduri să plece de lângă Vlad Bălțățeanu, însă decizia nu a stat în mâinile lor.
„Eu nu știu cum să încep. A trecut o săptămână de când mi-am văzut sora moartă. Dacă vreodată am crezut că am dus ceva greu, nu există ceva mai greu decât să îți suni mama și să o anunți că i-a murit copilul.
Văd peste tot poze cu sora mea pe internet, nu pot să cred așa ceva. Acum îmi amintesc de ce am făcut clipul ăsta. Toată lumea mă caută: de ce nu zic o reacție, de ce nu apar în emisiuni, de ce nu vreau să fac chestia asta.
Am fost în șoc. Nu am crezut ce mi se întâmplă, chiar și după ce am aflat de sora mea. Eu am sunat-o încontinuu și spuneam: <<Răspunde, răspunde, răspunde>>.
Mulțumesc oamenilor care ne scriu în fiecare zi și sunt alături de noi. Vă mulțumesc din suflet. Să știți că, chiar dacă credeți că noi nu vedem mesajele voastre, noi le vedem și ne dau putere. Trecem prin cea mai grea perioadă din viața noastră.
Eu sunt obișnuită cu hate-ul. Postând în online, dacă mi-ar scrie cineva ceva sau cineva ar avea o părere de-a lui, nu m-ar afecta, că nu știu cum funcționează lucrurile astea. Însă părinții mei nu pot, prin ce suferință trec, să citească comentariile rele.
În ziua de azi să nu se mai facă diferența între victimă și criminal, să fie judecați oamenii după aparență. Când, ca femeie, ți-ai modificat ceva puțin sau ești un pic mai sexy într-o ipostază, ți-ai meritat-o. Oamenii care comentează urât și instigă la ură și violență nu sunt cu nimic mai prejos față de acel criminal.
Știu că Dumnezeu le așază pe toate.
Acum vreau să clarific niște lucruri legate de mama, pentru că, săraca, ea este peste tot pe internet. Toată lumea o blamează. Sora mea, un suflet blând și bun, însă o fire mai rebelă.
28 de ani, femeie în toată firea, nu asculta sfaturile noastre. Ea făcea, până la urmă, ce considera. Era un adult în toată firea.
Să oblige o femeie de 28 de ani să plece dintr-un loc, să nu mai vorbească cu anumite persoane dacă ea asta simte să facă?
În ceea ce privește acest individ, nimeni din familia mea nu a fost de acord cu el. Am încercat în toate felurile să o convingem pe sora mea.
Multe din declarațiile pe care le-au dat părinții mei, săracii, le-au dat doar pentru că vor ajuta la prinderea acestui criminal. Nu le-a făcut neapărat bine. Totul s-a înțeles greșit.
Mama mea a aflat, în noaptea în care sora mea a fost ucisă, că atunci sora mea i-a recunoscut că acest individ a bătut-o cinci ore.
Între timp, în toată perioada asta de două luni de relație cât aveam împreună, trei, maximum, o relație scurtă care nu părea serioasă, sora mea a zis că nu, ne-a încercat să ne convingă. <<E bine, s-a schimbat>>, deși pe cine să-l convingi? Se convingea doar pe ea, pentru că noi, de prima dată, am zis că nu există să-l iertăm, așa ceva.
<<Tu nu trebuie să rămâi aici. Nu contează că acum îți aduce flori, că îți spune că te iubește. Nu contează ce s-a întâmplat odată, se va mai întâmpla>>.
Dar asta încerc să-ți spun și de asta am ieșit aici, ca să nu-i mai blamați pe părinți, că suferă foarte mult. Au făcut tot ce au putut.
Mama, în momentul în care sora mea a sunat-o și i-a spus, a mărturisit și a zis: <<Gata, nu mai vreau să vin la tine, m-am săturat>>, așa i-a zis, <<să știi că odată m-a bătut și patru ore încontinuu>>.
Și mama a rămas șocată. Tata a zis: <<Nu mai, mâine mă duc acolo, vreau să-mi iau fata acasă>>.
Nu a stat nimeni, cum se zice pe internet: <<De ce au stat? De ce n-au luat-o? De ce, de ce, de ce?>>
Asta s-a și întâmplat. Tatăl meu a doua zi a plecat la Vâlcea să o vadă și să o ia acasă. Nu știa nimeni că a fost omorâtă.
Tatăl meu a aflat acolo, la locul faptei, în timp ce își căuta copilul să-l vadă, că ea nu mai este.
Cum pot oamenii să fie atât de răi încât să-i blameze pe părinții victimei, în loc să se uite către criminal? Victima este mereu trasă la răspundere, în timp ce criminalul a avut un motiv, nu? <<De ce nu l-a chemat poliția?>>
Între timp, când tatăl meu s-a dus la Vâlcea, a chemat poliția. Când a văzut că sora mea nu răspunde la telefon, a fost chemată poliția.
Din păcate, a fost prea târziu.
Stăm să ne gândim. Dacă, cu un singur apel la poliție, totul s-ar rezolva, nu ar mai exista atâtea cazuri de feminicid în România.
Am vorbit cu sora mea de foarte multe ori, am încercat să o conving. Am făcut programare la psiholog. Din păcate, nu a vrut să vină.
Noi chiar i-am întins mâinile. O iubim și o vom iubi toată viața și nici acum nu realizăm ce ni se întâmplă.
Însă am făcut acest video ca oamenii să nu-i mai blameze pe părinții mei.
Sora mea, oricum, de mic copil, a fost mai retrasă, a fost o fire diferită, era introvertită. Nu mai judecați doar pentru că avea buzele mari. Ce contează? Ce contează dacă ea a decis să arate într-un fel? Ce contează?
În continuare, să știți că îmi caut cățelul și nu știu unde se află, dar știu că ea și-ar dori să-l găsesc. Așa că eu voi continua să-l caut.
Am ținut neapărat să fac și acea mențiune pentru că declarația mamei mele, cumva, simt că a fost scoasă din context.
Părinții mei chiar au făcut tot ce au putut”, a declarat sora Valentinei.


