A murit Sorin Focuță, cel mai în vârstă român cu boala oaselor de sticlă
Publicat pe 01.04.2019 la 13:02 Actualizat pe 01.04.2019 la 13:12
A ajuns în atenția publicului cu povestea care a emoționat o țară întreagă, poveste care, însă, a avut un final trist. Sorin „Focuță” Constantin, diagnosticat cu boala oaselor de sticlă, a murit după o viață petrecută țintuit la pat.
A murit Sorin Focuță, cel mai în vârstă român cu boala oaselor de sticlă
A ajuns în atenția publicului cu povestea care a emoționat o țară întreagă, poveste care, însă, a avut un final trist. Sorin „Focuță” Constantin, diagnosticat cu boala oaselor de sticlă, a murit după o viață petrecută țintuit la pat.
În pofida greutăților, Sorin (46 de ani) nu și-a lăsat niciodată optimismul să moară. Mereu cu bucurie în suflet că trăiește, a fost un exemplu pentru mulți oameni.
Tragedia s-a întâmplat acum câteva zile, când Sorin a fost dus de urgență la spital, scrie Realitatea. O zi mai târziu, însă, inima lui a încetat să mai bată.
Articolul continuă după recomandări
Avea boala oaselor de sticlă
Sorin a făcut primii pași la vârsta de un an. Tot atunci, a suferit o fractură la picior, iar prima oară când a mers a devenit și ultima.
Medicii i-au pus în curând un diagnostic cumplit: boala Lobstein, cunoscută mai pe șleau ca „boala oaselor de sticlă”. Cei afectați de acest sindrom au oase extrem de fragile, care se pot frânge foarte reped, precum cel mai fin cristal.
Speranța la viață pentru astfel de persoane este foarte scăzută, însă Sorin a reușit să-i uimească pe medici, reușind să ajungă la o vârstă foarte înaintată pentru condiția lui.
I-a dat replică Monicăi Pop
În urmă cu doi ani, oferea o replică după ce dr. Monica Pop afirmase că persoanele cu dizabilități nu ar trebui lăsate să se nască, pentru că nu vor avea o viață fericită.
„Sunt dator în fața lui Dumnezeu să apăr acești copilași ce nu se pot apăra singuri, și – cu tot respectul pentru doamna oftalmolog și toți ce sunt porniți vehement pe ideea că noi, cei care ne naștem cu niște dizabilități, nu am gusta la fel de mult bucuria de a trăi ca și domniile lor – spun că ar trebui să nu își facă absolut nici o problemă, am trăit bucurii pe care mulți copii crescuți acum la bloc și-n orașe, nici nu prea le mai trăiesc: ani buni de lecturi și stat într-un cadru natural debordând de vietăți care mai de care mai frumoase, lucru de mână alături de mămica, jocuri cu fratele meu mai mare.
Nu, nu șotron, minge… dar se găseau destule gen: șah, table, cărți, Nu-te-supăra-frate… și chiar fotbal pe scândura furniruită cu care se lungea masa (asta-i ghidușie făcută fără să știe mămica, jucam doar când pleca ea de acasă). Iar ceilalți copiii de pe stradă, care pot oricând da mărturie că niciodată n-am plâns că de ce trăiesc, că de ce m-am născut, că de ce ei pot și eu nu, că ei au și eu nu. Slavă Domnului, nici vorbă de așa ceva”, scria Sorin Focuță, pe Facebook.
A.P.
