Soţul Cristinei Rus, decizie radicală / Milionarul îşi joacă ultima carte
De Narcis Voica.
Publicat pe 02.02.2020 la 23:50
Actualizat pe 02.02.2020 la 23:40
Condamnat la trei ani cu suspendare, pentru un „tun” de 20 de milioane de euro, soţul Cristinei Rus, Dragoş Bîlteanu, a luat o decizie radicală.
Condamnat la trei ani cu suspendare, pentru un „tun” de 20 de milioane de euro, soţul Cristinei Rus, Dragoş Bîlteanu, a luat o decizie radicală.
Milionarul a deschis, recent, un proces de contenstaţie în anulare împotriva hotărârii Curţii de Apel Bucureşti prin care a fost condamnat definitiv la trei ani de închisoare cu suspendare, sub supraveghere pe termen de încercare de cinci ani, pentru săvârşirea infracţiunilor de folosire cu rea-credinţă a creditului sau bunurilor societăţilor Industrialexport şi SIF Banat-Crişana, precum şi pentru trei infracţiuni de manipulare a pieţei de capital. Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, la care condamnatul poate apela doar în anumite situaţii.
Articolul continuă după recomandări
Decizia de a contesta sentinţa definitivă a venit la scurt timp după ce a acţionarii Vrancart (VNC), între care SIF Banat - Crişana (SIF1) cu o deţinere de 75,06% din producătorul de hârtie, carton şi ambalaje au decis, potrivit www.bursa.ro, revocarea lui Dragoş Bîlteanu din funcţia de administrator al companiei. Astfel, pare doar o încercare a lui Bîlteanu de a se ţine cu dinţii de funcţiile deţinute, mai ales că milionarul recunoscuse faptele în timpul procesului.
Potrivit Codului de Procedură Penală, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când şedinţa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanţa nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
