"Tati Part-Time", record de audiență. Locul 1 in box office-ul românesc pentru a doua săptămână la rând

În doar 13 zile, 230 mii de persoane au mers să vadă pelicula care urmărește relația dintre Iustin, interpretat de actorul Alex Bogdan, un avocat tânăr al cărui viitor promițător este dat peste cap de o vizită neașteptată a finei lui, Maya, rol jucat de Eva Măruță.

„Este un film care nouă ne place foarte tare cum a ieșit. Letiția Roșculeț a făcut o treabă senzațională și vrem să-i mulțumim tare, tare mult. Trebuie să vedeți filmul ăsta. E comedie, sunt oameni care au plâns la filmul ăsta, oameni maturi. Nu e un film pentru copii, e un film pentru adulți în care joacă și un copil. În acelați timp, copiii înțeleg foarte multe lucruri despre parentingul vechi față de parentingul nou. După prima săptămână de proiecție în cinematografe, Tati part-time e pe primul loc în box office-ul filmului românesc, asta înseamnă că a fost cel mai căutat film în fața unor producții fabuloase de afară. Să știți că am ieșit de la premieră și am întrebat oamenii, de fiecare dată, dacă sunt lucruri care nu le-a plăcut la film. Mi-ar plăcea să ne scrieți pe Instagram, Tati part-time, care sunt lucrurile care v-au plăcut sau nu. A fost mult, s-a filmat mult. O lună și ceva cu multe ore de filmare, zi de zi, dar a fost senzațional', a spus Cătălin Măruță zilele trecute, într-un live, pe Facebook.

Ce spune Dana Rogoz despre presația Evei Măruță în filmul "Tati Part-Time"

Într-un articol publicat pe blogul personal, Dana Rogoz a vorbit despre presația Evei Măruță în filmul "Tati Part-Time".

"Să te apuci să înjuri un copil pe internet, în timp ce fluturi steagul “libertății de exprimare”, este pur și simplu grețos.

Am urcat pe scenă de la vârsta de 3 ani. Am devenit Abramburica la vârsta de 9 ani, adică exact vârsta pe care o are acum unul dintre copiii mei. De foarte multe ori în copilăria mea am fost întrebată “ce sunt părinții?”, de către alti adulți, probabil părinți la rândul lor, care porneau de la premiza că sigur vreunul dintre părinții mei e cel puțin actor, regizor sau mare producător de televiziune.

Ei bine, dezamăgirea se așternea imediat pe fata lor când le răspundeam că “nu, părinții mei sunt ingineri chimiști.” Ba unii chiar insistau cu “nu se poate, atunci altcineva în familie…?”, “Nu, absolut nimeni din familia mea nu a mai avut vreodată legătură cu domeniul artistic…”. Dar în același timp, de-a lungul celor 35 de ani de când sunt în fata publicului, am lucrat cu actori extraordinari, ai căror părinți erau artiști extraordinari. Sunt convinsa că și ei au avut de suferit pe subiectul asta și au învățat, de nevoie, să treacă peste bârfele din culise. Concluzia e că unii oameni triști, nemulțumiți de vieților lor, te vor judeca oricum, indiferent de cât de performant ajungi să fii într-un domeniu și indiferent de istoricul pe care îl ai. E prima oara când mă gândesc mai serios ce aș face dacă vreunul dintre copiii mei ar vrea să aleagă drumul pe care am mers eu. Ce ar trebui să fac dacă aș vedea că unul dintre copiii mei are o înclinație către domeniul asta?

E normal că tocmai eu să le ofer mai puține șanse copiilor mei, decât mi-au oferit mie părinții, care nici macar nu aveau legătură cu lumea asta? Tocmai eu care știu acum cât de important a fost să am susținerea părinților pe acest drum, încă de când eram foarte mica? E firesc să fiu mentor pentru alti adolescenți care visează să devina actori, să lucrez cu atât de mulți alti copii, ajutandu-i de fiecare data cu sfaturi, în baza experienței personale, dar cu ai mei nu? Ar trebui să îi opresc, să îi întorc din drum, să îi sperii vorbindu-le despre cât de rea poate fi lumea și cât de nedrept ar putea fi judecați? Să nu îi las să încerce profesia pe care eu o iubesc și despre care le vorbesc cu pasiune mereu, doar din dorință de a-i proteja? Adevărul e că ei vor creste cu eticheta “baiatu’ lui..” și “fata lui…” indiferent de domeniul în care vor profesa. Că alegi să îi arăți sau nu în spațiul public, că îi țîi cu spatele în social media sau când faci postări comerciale, ei tot vor fi – mai ales pentru cei cu care vor intra inevitabil într-o competiție în viață lor – “copiii lui..”. E o eticheta cu care s-au născut, într-o tara care are plăcerea și priciperea fantastica de a eticheta, de a judeca, de a trage concluzii, de a analiza fară niciun fond la baza.

Vă spune cineva care trăiește și acum cu toate etichetele posibile și imposibile: eticheta de “sigur fiica cuiva din industrie”, eticheta de “soție de regizor” – chiar dacă aveam deja 15 ani de munca în fata publicului, înainte să îl cunosc, eticheta de “femeie întreținută” – chiar daca mi-am castigat independența financiara de mica, având salariu de la vârstă de 8 ani, eticheta “actriță de seriale TV” – pusa de oameni care nu au avut niciodată curiozitatea să mă vadă la teatru sau în alt gen de producții sau eticheta “vedeta cu viață glamour, care habar n-are de greutăți” – chiar dacă am avut o viață atât de complicata, încât prietenii se întreabă cum de mai sunt totuși sănătoasă la cap. De absolut toate aceste etichete mă lovesc aproape zilnic, chiar și după 35 de ani de carieră.

Poate tocmai de aceea mă bucur atât de mult de un casting luat pentru o producție internațională, de o selecție sau un premiu la un festival international. Pentru că de fiecare data acolo am șansă să fiu privita de la zero, fară așteptări, fară etichete. Dar să înjuri un copil pe contul administrat de părinții lui, fară nicio jena, ba chiar considerandu-te îndreptățit, mi se pare că e exemplul cel mai clar că mai rău de atât nu se poate ajunge în “dialogul” din social media. P.S. E 3:27 dimineața și mă gândesc cum copiilor mei poate le-ar fi mai bine afara, pe viitor, unde ar avea luxul de a fi priviți fără prejudecați.", a fost mesajul scris de Dana Rogoz pe blogul personal.

Citește și: „Tati part-time”- lecția de parenting de pe marile ecrane este pe locul 1 în Box Office. Eva Măruță și Alex Bogdan fac ravagii in prima săptămână de la lansare