Tribunalul București dărâmă un mit de 35 de ani: Crescent nu a fost firma Securității
De Andreea Stancescu.
Publicat pe 31.07.2025 la 17:17
Actualizat pe 31.07.2025 la 17:17
Decizie-bombă a instanței. După 35 de ani se face, în sfârșit, lumină. Tribunalul București a decis, într-un dosar deschis în 2020, că firma Crescent nu a aparținut Securității.
- Tribunalul București dărâmă un mit de 35 de ani
- Crescent nu a fost firma Securității
Decizia vine după o serie de afirmații ale fostei judecătoare Camelia Bogdan, care afirmase în presă că Dan Voiculescu s-a folosit de fondurile firmei Crescent, care de fapt fusese firma Securității comuniste.
În dosar judecătorii au „constatat caracterul ilicit al luărilor de poziţii şi declaraţiilor realizate de pârâta (n.r. Camelia Bogdan) la adresa reclamantei (n.r. firma Crescent) în articolele de presa publicate (…) referitoare la legatura dintre reclamanta si fosta Securitate si la operatiunea de spălăre de bani imputată reclamantei”.
Timp de peste trei decenii, numele firmei Crescent a fost învăluit într-un nor dens de suspiciuni, teorii și asa—zise investigații jurnalistice.
Articolul continuă după recomandări
După ani de speculații, în iulie 2025, Tribunalul București a pus sub semnul întrebării întreaga construcție mitologică: a decis că firma Crescent nu a fost a Securității. Hotărârea a venit în urma unui proces intentat de Crescent împotriva fostei judecătoare Camelia Bogdan, care afirmase public că firma ar fi fost implicată în spălări de bani și operațiuni ilegale în perioada comunistă.
Instanța a considerat aceste afirmații nefondate și prejudiciabile, statuând că firma are dreptul la apărarea reputației și că eticheta de „firmă a Securității” nu este susținută de dovezi judiciare.
Potrivit documentelor depuse in dosarul de la Tribunalul Bucuresti, la dosar au fost depuse inclusiv adrese oficiale din partea serviciilor secrete din Romania, care au infirmat afirmațiile Cameliei Bogdan.
„Tema” legată de firma Crescent nu este pentru prima dată pe rolul instanțelor, prima dată un caz asemănător fiind soluționat în anii ’90, atunci când jurnalistul Petre Mihai Băcanu a susținut existența unei legături între Crescent și Securitate. Jurnalistul a pierdut procesul si și-a retras acuzațiile.
Camelia Bogdan a ajuns celebră după ce l-a condamnat pe omul de afaceri Dan Voiculescu în dosarul privatizării Institutului de Cercetări Alimentare. Ulterior, a fost exclusă din magistratură pentru că, în timp ce judeca dosarul ICA, primea bani de la Ministerul Agriculturii, care era parte în dosar.
Apoi, a doua excludere și cea definitivă a venit după ce Camelia Bogdan a încălcat reglementările privind repartizarea aleatorie a cauzelor. Practic, ea a falsificat sistemul Ecris (prin care sunt repartizate dosarele in instanta), creand astfel un complet fantomă pentru a pronunța o sentință ilegală, desființată ulterior de Înalta Curte.
Decizia Tribunalului Bucuresti nu schimbă percepția publică peste noapte. Dar ridică o întrebare esențială pentru societatea românească:
Cât de mult din ceea ce credem despre trecutul nostru este adevăr istoric și cât este mit colectiv, construit pe suspiciune și lipsă de transparență?
Povestea firmei Crescent, dincolo de verdictele instanțelor, rămâne un simbol: al felului în care tranziția postcomunistă a fost dominată de opacitate si mituri care, desi nu a avut niciodata un fundament sau vreo dovada, au intrat in perceptia publica ca adevaruri.
