Tribunul şi-a presimţit moartea? Ultima poezie a lui Corneliu Vadim Tudor! "Dacă eu am să mor, ce câştigi?"

Corneliu Vadim Tudor a încetat din viaţă, astăzi, după ce a ajuns de urgenţă la spital, la vârsta de 65 de ani. În urmă cu câteva zile, tribunul, parcă presimţindu-şi moartea a scris o poezie cutremurătoare.

Fondatorul PRM Corneliu Vadim Tudor a fost internat la Centrul Clinic de Urgenţă de Boli Cardiovasculare al Armatei, după ce i s-a făcut rău. În data de 7 septembrie, cu exact o săptămână înainte de a stinge din viaţă, tribunul a aşezat pe hârtie ultimele gânduri, parcă cele mai negre. Poezia se numeşte chiar "Ultima cafea" şi este un dialog între el şi moarte.

Hai, Moarte, să bem o cafea
Ţi-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ţi coasa cea grea
Şi mantia asta ciudată.
Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine eşti, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini şi oftezi?
E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce câştigi?
Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?
Hai să-ţi ghicesc în cafea
E bine să ştii ce te-aşteaptă
O cumpănă grea vei avea
Dar tu te descurci, eşti deşteaptă.
Eşti tot timpul în criză de bani
Aici, te asemeni cu mine
De ce să fim noi duşmani?
Eu te-nţeleg cel mai bine.
Lumea te aplaudă de departe
În zvon de corridă, olé!
Fii bună şi-ntoarce-te, Moarte
Să văd: după tine ce e?
Acum eşti captivă la mine
Am vrut să-ţi arăt, draga mea
Că nu-mi este frică de tine:
Ţi-am pus şoricioaică-n cafea.