Pe 4 februarie 1970, în apropierea cătunului Frăsinet, din Munţii Vlădeasa, s-a prăbuşit o aeronavă Tarom. 20 de oameni au murit, unii din cauza frigului îngrozitor din noaptea tragediei. Avionul AN 24 avea o capacitate de 52 de locuri, însă zborul RO 35 avea la bord 15 pasageri şi 6 membri ai echipajului. În urma autopsiei, s-a constatat că pasagerii au murit în urma hemoragiilor interne şi a rupturii organelor. Însă frigul aprig i-a ucis pe cei care au supravieţuit impactului. O singură persoană a scăpat cu viaţa din tragedie: orădeanul Alexandru Sarkadi, atunci în vârstă de 43 de ani. Deşi avea genunchiul drept zdrobit şi o mână fracturată, s-a târât din epavă şi a mers în josul unui curs de apă, timp de o zi şi o noapte. A fost găsit lângă cabana forestieră Scrind, îngheţat, şi abia a reuşit să îngaime "În sus, Pârâu. Avion". Securitatea a încercat din răsputeri să ţină secret accidentul, iar rudele victimelor au aflat adevărul după zile bune. Alexandru Nevelici, un medic care a fost printre primele persoane ajunse la faţa locului, a povestit că, în loc să plece în căutarea victimelor, autorităţile au interzis vreme de trei zile accesul în zonă. Salvatorii au dat nu doar peste trupuri strivite, ci şi trupuri aproape intacte, indiciu că oamenii au murit din cauza hipotermiei. Sarkadi a mai spus că opt din cei 21 de pasageri încă trăiau după prăbuşirea avionului şi au murit îngheţaţi. Ancheta autorităţilor a stabilit că pilotul, colonelul Andrei Brătulescu, a fost vinovat, pentru că, în condiţiile unei vizibilităţi aproape nule, acesta nu a luat legătura cu turnul de control şi, crezând că este situat deasupra oraşului Oradea, a ales să aterizeze. Avionul a ras sute de brazi şi s-a lovit de o stâncă. Totuşi, nimeni nu a reconstituit oficial succesiunea evenimentelor.