VIDEO / Doliu în lumea scriitorilor din România! Vasile Andru a încetat din viaţă la 74 de ani

În 1975, după ce a publicat trei cărţi, între care Iutlanda posibilă (debut editorial,1970) şi romanul Mirele (premiat, tradus), a devenit membru al Uniunii Scriitorilor şi s-a stabilit în Bucureşti. Trei ani a fost scriitor liber profesionist. Cotaţia sa literară a crescut după publicarea romanului istoric Noaptea împăratului (1979). În anul următor acest roman a fost tradus în patru limbi.

În 1980, a fost numit redactor principal la revista „Viaţa Românească”. A rămas în redacţia acestei reviste peste două decenii, cu câteva întreruperi (care contau ca şi „concedii fără plată”) când a onorat invitaţii sau burse de studii în străinătate.

După revoluţie, în 1990, Vasile Andru este ales şeful secţiei de proză al Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti (trei mandate) şi în Comitetul Uniunii Scriitorilor (două mandate).

Face stagii de documentare antropologică, la Roma (cu burse acordate de guvernul italian, în 1980 şi în 1989) şi la Paris (cu bursă acordată de Fundaţia Pour une entraide intellectuelle européenne, 1990). Călătorii de studii în India, cu bursă Sivananda, în 1992 şi 1996. Centrul Sivananda din Trivandrum, India, i-a conferit titlul de master în Vedanta.

În prelungirea activităţii literare s-a consacrat şi cercetării/practicii procedeului filocalic „oratio mentis”. Din 1990, întemeiază şi conduce Centrul de practică isihastă Bucureşti, cu şase filiale în ţară. Participă la simpozioane internaţionale de istoria religiilor la Paris, Salonic, Mount Abu, Kottayam, şi de psihologie la Loano/Liguria. Face câteva călătorii la Sf. Munte Athos.

În 1990, girează amical înscrierea oficială a editurii şi revistei „Arhetip”, fără să cerceteze calitatea morală a celor doi administratori ai proiectului. Colaborează la „Arhetip”, dându-i, împreună cu Mario Sorin Vasilescu, o amprentă spirituală. Numai la nr.2 al revistei figurează în caseta redacţională ca „redactor şef”. Părăseşte „Arhetip” de la nr.6-7, în 1991, când revista devine prea eterogenă. De altfel, la scurt timp, la nr.11, revista îşi încetează apariţia.

Girează înscrierea editurii „Axis Mundi” şi a revistei „Atelier spiritual / Axis Mundi”, din care apar doar 2 numere, al doilea în Iunie 1994. Redactor la revista sapienţială „Arca”, al cărei număr ultim apărea în Mai 1997. Redactor sau colaborator la câteva reviste cu apariţii sporadice, dar cu mare vizibilitate: „Naturismul”, „Cunoaşte-te”.

Câţiva ani ţine cursuri sub genericul „Stimulare mentală şi optimizare umană”, la Universitatea cultural ştiinţifică Dalles. În 1993-1994, predă cursul „Tehnici de creativitate” la Facultatea de Ziaristică Bucureşti. Este invitat să conferenţieze în străinătate, la Padova şi Ischia, la Barcelona, la Sydney şi Melbourne, la New York.

În 1994 publică volumul Terapia destinului, care stârneşte un interes exploziv. Este cartea cu cele mai multe reeditări şi cu o traducere în franceză. Alte două cărţi de succes sunt India văzută şi nevăzută (1993) (reeditată, tradusă-n engleză) şi Întâlniri cu maeştri şi vizionari (2001)

Vasile Andru a publicat 30 de volume, în majoritate romane şi nuvele, dar şi cărţi de spiritualitate, jurnale sapienţiale, „reverii antropologice” (cum îşi califica volumul Viaţă şi semn). Din scrierile sale, până acum s-au făcut traduceri în unsprezece limbi.

Vasile Andru s-a născut la 22 mai 1942, în satul Bahrineşri în Nordul Bucovinei. Părinţii săi, Teodor Andrucovici şi Ecaterina (n. Păun) erau agricultori. În 1944, satul a fost ocupat de sovietici, odată cu anexarea Bucovinei de Nord; familia scriitorului a părăsit satul ocupat şi s-a stabilit în comuna Muşeniţa, judeţul Suceava. Vasile Andru a urmat şcoala elementară în Muşeniţa şi Baineţ (1949-1956), iar liceul la Siret şi Rădăuţi (1956-1960). A absolvit Facultatea de filologie a Universităţii din Iaşi, în 1965. Doi ani a fost profesor de liceu, apoi şapte ani a fost asistent cu delegaţie de lector universitar la Institutul Pedagogic din Suceava între 1967-1974. În acest interval, a publicat 4 manuale pentru studenţii săi. Episodic a predat şi la Universitatea din Craiova. A părăsit catedra pentru a se consacra scrisului şi practicii sapienţiale.

D.D.